Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, neurochirurg: „Umanitatea contează, nu se știe în viață când te lovește boala“

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, neurochirurg: „Umanitatea contează, nu se știe în viață când te lovește boala“

A operat pe creier 23.000 de pacienți. Mulți dintre ei copii. Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea este un geniu al neurochirurgiei la nivel internațional. Doctor în științe medicale, profesor universitar de neurochirurgie, membru al Academiei de Științe Medicale, medicul neurochirurg este văzut de pacienți drept salvatorul de vieți. De-a lungul carierei a coordonat peste 20 de proiecte de cercetare naționale și internaționale și este primul medic din România care a aplicat tehnica drenajului ventriculo-peritoneal. Totodată, sub coordonarea sa are loc dezvoltarea și construcția primului Centru de Excelență în Neurochirurgie din țară. Prezent la Craiova pentru lansarea volumul propriu „Călătorii în centrul gândirii“, vorbește în exclusivitate pentru Gazeta de Sud despre neurochirurgia din România, dar și despre problemele din sistemul medical românesc.

GdS: Aveți o carieră impresionantă și foarte mulți pacienți salvați. De ce ați ales o specializare atât de grea – neurochirurgia?

Alexandru Vlad Ciurea: Am vrut să fac o disciplină chirurgicală, m-am pregătit atent și a fost o întâmplare că am ajuns să fac neurochirurgie. Am vrut să fac oftalmologie sau tot o disciplină de chirurgie fină. S-a întâmplat să găsesc loc pe neurochirurgie și nu regret.

GdS: Ați început să profesați într-o perioadă în care nu exista posibilitatea investigațiilor de înaltă performanță: RMN, CT. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat. Cum regăsiți neurochirurgia astăzi?

A.V.C.: Toate specialită­țile au evoluat foarte mult. Acum România are acces la orice fel de informație de pe glob. Și Centrul Universitar Craiova s-a dotat cu o serie întreagă de investigații în domeniul sistemului nervos, care ne ajută să obținem anumite date de diagnostic care în urmă cu 20 de ani păreau science fiction.

„17 ani am operatnumai copii“

GdS: Ce părere aveți despre ce se întâmplă în Craiova din punct de vedere al neurochirurgiei? În cadrul Spitalului Județean de Urgență Craiova există o secție de acest fel.

A.V.C.: Este foarte bine că există, trebuie însă să ne gândim ce putem dezvolta aici pe viitor. În Craiova există un bazin extraordinar de potență intelectuală și devotament din partea studenților care sunt gata să absoarbă cunoștințe și să le pună în practică.

GdS: Ați realizat 23.000 de intervenții chirurgicale. Câte dintre ele au fost la copii?

A.V.C.: 17 ani am operat numai copii. După aceea am transformat departamentul în care lucram în două părți: una pentru copii, alta pentru adulți. Era important să menținem un for de neurochirurgie pediatrică pentru diagnostic și tratament, în București. Nu știu exact numărul operațiilor făcute la copii, dar au fost ani de zile în care am făcut numai asta.

GdS: Care este diferența între o operație pe creier la adult și una la copil?

A.V.C.: Sunt formidabile. Sugarul nu este un copil, copilul nu este un adult, diferă total. Cel mai interesant este reacția impresionantă a creierului sugarului și copilului mic, față de reacția creierului adultului. Trebuie să știi foarte multe lucruri de anatomie, fiziologie umană pentru a obține rezultate în chirurgia sugarului și copilului și se poate.

Cel mai mic copil operat a avut două zile

GdS: Ați salvat foarte mulți pacienți de la granița cu moartea. Multe familii sunt acum fericite datorită dumneavoastră. V-a rămas în minte una dintre operațiile făcute, poate cel mai mic copil pe care l-ați operat?

A.V.C.: Îmi aduc aminte de cel mai mic copil pe care l-am operat și care m-a frapat, eram tânăr și frumos neurochirurg pe atunci (râde). M-a chemat profesorul Arseni și mi-a spus: „Operează-l!“, și a plecat. Era un copil care fusese scos din Maternitate și în frunte avea o apăsare de procedură de forceps. Copilul avea două zile. Am rămas uimit, m-am mirat, am citit. Aveam o șefă mai în vârstă care m-a învățat ce am de făcut și l-am operat. Intervenția a fost o reușită și am fost extrem de fericit.

GdS: Probabil că mulți dintre acești copii vă mulțumesc și astăzi că le-ați salvat viața.

A.V.C.: Da, există pacienți care mă caută, mă felicită de sărbători. Uneori vin la mine să ne vedem. Este o mare plăcere pentru un neurochirurg care a trecut prin multe lucruri și bune, și rele. Viața nu îți oferă numai lucruri bune. Este o bucurie să constați că ai reușit să dai lumii oameni care chiar cu boli grave acum reușesc să profeseze.

„Trebuie să avem o gândire constructivă“

GdS: „Chirurgia pe creier este o artă“, așa se spune. Au fost momente în care în sala de operație ați simțit că ceva dincolo de pregătirea dumneavoastră v-a ajutat să-i salvați pe cei întinși pe masa de operație?

A.V.C.: Trebuie să avem o gândire constructivă și gândirea că cineva, acolo, Sus, ne iubește și ne conduce mâna în operațiile foarte grele. Toată lumea vorbește și în literatură despre un har medical. Pe lângă muncă, profesionalism, cunoștințe mai este ceva, acel ceva care te ajută. Eu cred că este crea­tivitatea.

GdS: Tot mai mulți copii sunt diagnosticați cu tumori cerebrale, medicii oncologi atrag atenția asupra creșterii numărului acestor cazuri chiar și în zona Olteniei. Ce șanse au acești copii în România?

A.V.C.: Sistemul medical s-a dezvoltat mult din acest punct de vedere. Acum aceste afecțiuni pot să fie depistate prin RMN fetal. Numărul de tumori a crescut în toată lumea. Tumorile grave apar și la copil. Puterea de apărare a copilului este extrem de mică, iar aici trebuie să se lucreze în echipă cu oncologul pediatru, cu neurologul. Nu trebuie însă să dezarmăm.

„Nu cred că Hipocrate și echipa lui aveau ceasuri la mână să se uite câte ore lucrau“

GdS: Faceți cercetare de mulți ani și în România, şi în străinătate. Sunteţi un nume cunoscut. Considerați că ar trebui să se facă mai mult din acest punct de vedere la noi în țară?

A.V.C.: Cercetarea implică două elemente esențiale: devotament, să nu te uiți la ceas, și suportul, nu poți să faci cercetare fără informare și aplicare. Am fost conectat cu un centru de cercetare oncologic din Mesina și am văzut cum îi susține statul italian și ce reușesc ei să facă într-o clădire de patru etaje în care erau numai probleme de oncologie cerebrală, am întrebat cât costă și mi s-a spus că nu contează cât costă, ei doar trebuie să își facă treaba. Statele dezvoltate își pot permite așa ceva, noi trebuie să menținem legătura cu ei și dacă cineva ne întinde mâna să nu spunem nu. Legăturile multicentrice împing medicina înainte. Am o deschidere totală față de sistemele de sănătate de la nivel internațional. Recent am fost uimit de o doamnă doctor neurolog româncă ajunsă în California și care se ocupă de cercetare în tumori cerebrale. Nu e nici o rușine să o întreb ce fac ei acolo, orgoliile trebuie lăsate la ușă. La sfârșitul lunii aprilie organizăm o conferință despre actualități în cercetare în patologia tumorală generală.

Articol publicat pe pagina ziarului Gazeta de Sud: http://www.gds.ro