Nu se întrevede nici măcar un armistițiu. Suspendarea de către președintele Iohannis a discuțiilor din CSAT pe marginea rectificării bugetare sau întâlnirea ratată dintre premierul României, dna Viorica Dăncilă, și președintele Comisiei Europene, dl Jean-Claude Juncker, sunt doar două exemple ale unei situații nepermise, ridicole și păguboase.

Ați putea spune că cele două exemple sunt minore. Poate că par minore, dar în opinia mea cele două situații ilustrează o disperare a unei bătălii între instituții a căror menire este să colaboreze. Este adevărat, politicienii sunt obișnuiți să se lupte între ei (pe banii noștri, desigur). Dar orice război produce victime, iar paroxismul încleștării instituționale face ca victimele să fie românii și România.

Voi face o analogie forțată; să ne imaginăm următoarea situație din domeniul medical: pacientul este pe masa de operație, chirurgul este gata să înceapă operația, dar anestezistul refuză să își facă treaba. Dacă ar începe fără anestezist, pacientul ar muri de durere. Dacă nu intervine, chirurgul își va privi pacientul cum dispare. Iar pacientul întins pe masa de operație îi privește pe amândoi și nu înțelege ce se întâmplă. Nu înțelege ce i se întâmplă! Desigur, în medicină o astfel de situație este imposibilă!

În viața noastră politică și instituțională este, iată, posibil orice. Nu vreau să mă pronunț asupra regulilor și procedurilor, și privesc lucrurile doar din perspectiva bunului-simț. Când rectificarea bugetară este obligatorie, membrii CSAT, în frunte cu președintele țării, aveau obligația să nu se ridice de la masa negocierilor până când nu ajungeau la o concluzie comună. Rectificarea bugetară trebuia făcută. Fără bani nu există salarii, pensii, investiții etc. Este adevărat, Guvernul și-a asumat rectificarea fără avizul CSAT, iar președintele României a rămas cu supărarea pe situație. Dar nu este normal. Chiar dacă nu se suportă, „locuitorii“ celor două palate trebuie să se așeze la aceeași masă și să lucreze în folosul celor care i-au instalat în fotoliile confortabile din Dealul Cotrocenilor și, respectiv, din Piața Victoriei.

Același lucru îl spun și despre situația neplăcută creată cu ocazia sum­mit-ului „Inițiativa celor Trei Mări“. La acest eveniment au participat şefi de stat şi reprezentanţi ai acestora din 12 ţări din Europa Centrală şi de Est: Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Președintele Comisiei Europene, dl Jean-Claude Juncker, a participat și domnia-sa. Trebuia să fie întâmpinat, la Aeroportul „Henri Coandă“, de premierul României. Întâlnirea nu a mai avut loc, iar din cele relatate de mass-­media eu, unul, am înțeles următoarele: avionul a aterizat mai devreme de ora stabilită, ofițerii Serviciului de Pază și Protocol l-au preluat pe înaltul oaspete de la scara avionului și au plecat cu acesta, iar premierul român, care pornise spre aeroport, s-a întors din drum. Pot înțelege că un avion aterizează mai repede, dar nu înțeleg de ce nu l-au condus pe dl Juncker la salonul oficial. Și, mai mult, nu am aflat cine l-a întâmpinat pe oaspete. Un ofițer SPP? Un funcționar de la Cotroceni?

Jurnalele de știri au vuit în acele zile. Presa ostilă coaliției aflate la guvernare a împroșcat-o cu noroi, din nou, pe dna Dăncilă. Presa ostilă Cotrocenilor i-a acuzat pe președinte și pe șeful SPP că au „complotat“ să îl „ridice“ de la Otopeni pe musafir ca să nu dea ochii cu una dintre gazde. Acuzațiile au curs de ambele părți și nimeni nu și-a cerut scuze și nu a încercat să repare situația. Premierul nu a participat la summit, iar obrazul României a fost din nou pătat.

Se spune că pentru a putea fi un bun politician ­trebuie să fii capabil să înghiți o broască! Cu alte cuvinte, chiar dacă nu îți place interlocutorul, chiar dacă lucrurile pe care trebuie să le discuți îți repugnă, calitatea de politician, adică de reprezentant al poporului, te obligă să suporți și, vrei-nu vrei, să muncești și să găsești soluții pentru orice problemă.

Trupele celor care conduc România sunt, cum ­spuneam, într-un război total. Nu vor cu niciun chip să lucreze împreună pentru binele oamenilor care i-au votat. Iar cel mai trist lucru este faptul că una dintre căpeteniile războinice este chiar persoana care are în fișa postului PACEA! Cel responsabil cu moderarea, cel obligat să facă primele demersuri pentru ridicarea steagului alb este președintele. Chiar dacă este angrenat în pregătirea viitoarelor alegeri, președintele țării, dl Klaus Werner Iohannis, ar trebui să fie „înțeleptul“ nostru și să aducă pacea în această perioadă încrâncenată. Din păcate, domnia-sa preferă să fluture sabia, lăsând ramura de măslin să putrezească prin cine știe ce debara a Palatului ­Cotroceni!