Articole

Home/Articole/Blestemul Cantacuzinilor

Blestemul Cantacuzinilor

blestemul cantacuzinilor Ciurea

 

Nu-mi place titlul acestui editorial, dar situația uneia dintre cele mai importante instituții a sistemului de sănătate românesc – Institutul „Prof. Dr. I. Cantacuzino” – nu mă poate duce cu gândul decât la o astfel de abordare. Acoperitor al unui domeniu strategic, capabil nu doar să se autosusțină, dar chiar să producă profit, simbol global al științei medicale românești, Institutul ”Prof. Dr. I. Cantacuzino” este pe cale de dispariție. Pare să nu intereseze pe nimeni că este  proprietate a statului român, că autoritățile (legal) competente fie sunt …incompetente, fie au alte interese.

 

Decret regal pentru o somitate a medicinei românești

 

Cel căruia toată lumea îi spunea profesorul, dr. Ion Cantacuzino, este urmaș al marii familii a Cantacuzinilor, prezentă de sute de ani în istoria României. Tatăl său, Ion C. Cantacuzino, a fost un unionist de seamă, membru au Adunării Ad-hoc din 1857 și al Adunării Elective a Munteniei (1859) și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

După educația aleasă primită acasă, Ion Cantacuzino este trimis, la 16 ani, la liceul Louis le Grand din Paris. Una din cele mai bune școli din Europa! Este coleg aici, printre alți tineri care vor devein nume de referință ale Franței, cu Romain Rolland. Talentat la limbi străine și istorie, cel mai premiat dintre bacalaureații liceului, între 1882-1885 absolvă Facultatea de Litere și Filosofie de la Paris. Se întoarce în țară pentru a-și satisface serviciul militar, apoi se întoarce la Paris și se înscrie la Facultatea de Științe. Este coleg și prieten cu Emil Racoviță. Descoperirile lui L.Pasteur îl fac să se înscrie și la Facultatea de Medicină. Face față cu brio la solicitările și standardele celor două facultăți. Își găsește timp și pentru literatură, operă și pentru a descoperi muzeele pariziene.

Din 1892, se dedică microbiologiei la Institutul Pasteur, devenind asistentul profesorului Ilia Mecinikov, cel care avea să devină laureat al premiului Nobel și este considerat părintele imunologiei.

Intre 1894-1896 vine în țară și predă la Iași, unde își amenajează un laborator – primul de acest fel din țară. Pleacă din nou la Paris, la Institutul Pasteur, iar în 1901, revine la București, ca profesor la Facultatea de Medicină. Înființează un laborator în cadrul Institutului de Bacteriologie și pune, practic, bazele microbiologiei și imunologiei românești. Înființează Revista Științelor Medicale, Annales de Biologie și Archives Roumaines de pathologie Experimentale et de Microbiologie.

Este autor al Legii Sanitare din 1910 și înființează șase laboratoaare antiepidemice în țară.

La 16 iulie 1921, prin MARE DECRET AL REGELUI FERDINAND I, se înființează Institutul de Seruri și Vaccinuri, care primește de la înființare numele primului său director: „Prof. Dr. Ion Cantacuzino”. Este al doilea institut de acest fel din lume – după Institutul Pasteur!!!

Leave a Reply