Precizez de la bun început că orice acțiune – medicală sau nu, dar care are loc într-un spațiu medical – este responsabilitatea medicului curant și a echipei sale.

Este adevărat, sunt cazuri în care pacientul greșește, este agresiv verbal sau chiar violent, dar responsabilitățile și vinovățiile în aceste cazuri sunt stabilite prin lege și țin de alte instituții. Dar o discuție despre drepturile pacienților, așa cum se poartă în spațiul public, trebuie privită cu mai multă atenție și este mult mai amplă decât prezentarea în media a unor filmări cu telefonul mobil despre medici nervoși sau incorecți. Nu apăr pe nimeni, este foarte bine că aceste cazuri sunt reflectate public pentru că duc (sau ar trebui să ducă) la însănătoșirea sistemului. Dar drepturile pacienților înseamnă mai mult decât atât.

Sistemul de sănătate este, prin definiție, un sistem-suport al -societății

Sistemul de sănătate este un sistem sensibil din toate punctele de vedere. Societatea modernă i-a  încredințat o misiune amplă, iar această misiune nu este doar aceea de a funcționa corect și coerent în procesul de tratament al pacienților, cu tot ce presupune acesta – de la diagnostic la vindecare.  

Sistemul funcționează normal și în deplină compatibilitate cu nivelul de civilizație al mileniului trei atunci când, prin strategia sa, sunt stabilite o serie de obiective majore, cum ar fi: creșterea ponderii prevenției, creșterea speranței de viață, scăderea mortali-tății și a morbidității infantile, prevenția accidentelor vasculare cerebrale și a celor coronariene sau reducerea duratei de indisponibilizare medicală. Și nu doar acestea, dar mă opresc aici deocamdată. Ceea ce trebuie înțeles este faptul că o societate sănătoasă este direct determinată de obiectivele mari asumate prin sistemul de sănătate. În plus, politicile publice din domeniul sănătății trebuie integrate cu cele din alte domenii, mai mult sau mai puțin apropiate de sistemul de sănătate.

Dar multe dintre împlinirile sau neîmplinirile funcționării normale a sistemului de sănătate țin de pacient în mod -direct. -Folosirea săpunului și a pastei de dinți sunt doar două exemple aparent banale, dar care definesc o realitate, din păcate, tristă. Aceeași tristă realitate care produce consecințe grave prin nerespectarea regulilor de circulație sau a normelor de protecția muncii. Lipsa de educație sau inconștiența de a refuza regulile produc pacienți din ce în ce mai gravi.

Desigur, există și cazuri în care comportamentul medicului este deficitar, incorect sau chiar agresiv. Am văzut chiar, la un post de televiziune, o invitație adresată telespectatorilor să trimită înregistrări cu astfel de situații. Parcă ar dori să construiască o bază de date a neregulilor. De acord, este condiția presei să fie „câine de pază al democrației”. Dar referirea doar la aceste aspecte, fără o înțelegere profundă și fără o cunoaștere largă a realității, este incompletă. Aș dori sincer o inițiativă în urma căreia să fie adunate mărturiile pozitive și mulțumirile pacienților adresate medicilor care i-au tratat. Care bază de date ar fi mai mare?

Relația medic-pacient este una extrem de complexă

Progresul societății românești, progresul tehnologiilor de comunicare, acum accesibile oricui, a făcut ca dezbaterea despre drepturile pacienților, așa cum am arătat deja, să capete am-ploare. Nu voi insista acum asupra dreptului pacientului de a-și alege medicul. Nici asupra dreptului la o a doua opinie, o chestiune pe care am încurajat-o mereu. Vreau să mă refer în cele ce urmează la relația directă dintre medic și pacient.

Pacientul este un om aflat într-o situație de viață dificilă. Pentru tratarea suferinței sale sunt alocate resurse materiale și umane. Resurse de specialitate pentru care, de regulă, pacientul a plătit în avans o contribuție la sistemul asigurărilor de sănătate. Din perspectivă medicală, pentru pacient există, se dezvoltă și se îmbunătățesc constant protocoale, rețete, echipamente, tratamente, unități spitalicești etc.  

Pacientul suferă fizic și psihic, iar familia și rudele sale sunt afectate. Aceștia intră în contact cu medicul încărcați de tensiune negativă. Medicul este, de regulă, un profesionist antrenat, care poate gestiona mai multe situații de relaționare cu pacienții (și, de multe ori, cu familiile acestora) într-o zi de muncă. Adesea, un medic consultă zeci de pacienți într-o zi – diferiți ca situație medicală, educație, comportament, atitudine. Este adevărat, lăsați singuri, -uneori medicii cedează. Prin urmare, chestiunea relației medic-pacient ține de educația și caracterul fiecăruia. Medicul este obligat prin natura meseriei sale să facă față oricărei situații. 

Dar reglajul acestei relații în cabinet, în clinică sau în spital ține direct de managementul unității  medicale. Un manager performant de unitate medicală știe cum să organizeze funcționarea acesteia astfel încât să nu fie posibile derapajele. Am să vă dau un exemplu din Elveția legat de organizarea consultului de specialitate. Aceasta durează cel puțin 15 minute, iar timpul și spațiul sunt organizate astfel încât să nu permită supraaglo-merarea sau stresarea corpului medical. Iată de ce este extrem de importantă selecția corectă și instalarea în funcție a unor manageri performanți. Practic, relația medic-pacient și chestiunea drepturilor pacienților sunt părți componente ale unui lanț decizional care începe de la guvernare și se încheie cu oricare pacient. Chiar și cu acela care nu iubește apa și săpunul.

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea