Category : Articole

Home/Archive by Category "Articole" (Page 5)

Remember: Ambroise Paré (1510–1590) – message for young surgeons

Cristian Constantin Popa1,2), Andrei Alexandru Marinescu1), Aurel George Mohan3),
Mircea Vicenţiu Săceleanu4), Alexandru Vlad Ciurea1,5)

1)“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

2)2nd Clinic of General Surgery, University Emergency Hospital, Bucharest, Romania

3)Bihor Emergency County Hospital, Oradea, Romania

4)Department of Neurosurgery, Emergency County Hospital, Sibiu, Romania

5)Department of Neurosurgery, “Sanador Medical Center” Hospital, Bucharest, Romania

 

Motto: “I dressed him. God healed him.”

Ambroise Paré

Abstract

Ambroise Paré was a renowned French barber-surgeon, considered by many to be “the father of surgery”. Originating from a family of barber-surgeons, he unraveled the secrets surgery at an early age, and he masters it by participating in the many military actions of the French Army of those times. As recognition of his merits, the kings of France proclaimed him their chief barber-surgeon and even president of the Royal College of French Surgeons. He was a doctor endowed with many qualities and contributed to the development of many medical specialties. Ambroise Paré has brought many contributions and innovations to the development of medicine. Worldwide, his name is closely related to the use of surgical hemostasis. As a true Professor, he offered his entire medical experience through the publication of 25 manuscripts that address various medical specialties. Perseverant and perfectionist by nature, Ambroise Paré represents a true role model for generations of surgeons to come.

Keywords: Ambroise Paré, history of medicine, surgery.

  • Introduction

    Ambroise Paré (1510–1590), a French barber-surgeon, is one of the founders of modern surgery [1, 2]. The encyclopedic medical personality of the Renaissance made his mark in history due to the invention of vascular ligation, which completely changed the technique of mechanical hemostasis, thus opening a new era in the field of surgery [3, 4].

Ambroise Paré’s activity is recognized in various medical specialties: obstetrics, neurosurgery, pediatric neurosurgery, dental surgery, pediatrics, orthopedics, ophthalmology, oncology, urology, etc. He described numerous new technical innovations, based on his comprehensive knowledge of surgery and his experience in military medicine. His entire legacy is archived in
25 books of anatomy and surgery, which contain a rich illustrating iconography as well.

  • Surgical career and education

    Ambroise Paré, one of the most famous surgeons of the 16th century, considered by many authors to be “the father of modern surgery”, was born in 1510, in Bourg-Hersent, near Laval, in Northwest France. Both his father and one of his bigger brothers were barber-surgeons, which encouraged young Ambroise to embrace early on, this profession (Figure 1) [4–6].

                 Figure 1 – Portrait of Ambroise Paré (1510–1590) by William Holl (public domain).

    His surgical career began early, being the first aid to the private surgeon of Laval. At the age of 15, another he started a new apprenticeship at a surgeon-barber in Angers, and at the age of 19, he starts the courses of the famous Barber-Surgery School at Hôtel-Dieu Hospital in Paris (which at that time was associated with the Faculty of Medicine of the University of Paris) for a period of four years (1532–1536). In 1536, he received the title of master barber-surgeon and enrolled in the French Army to help the wounded soldiers [1–4, 7, 8].

Neurochirurgul Vlad Ciurea: „Cititul, întâlnirile cu oameni dragi, muzica bună, ciocolata, dar mai ales dansul țin creierul sănătos”

img

Creierul se îmbolnăvește din cauza noastră, pentru că nu știm să protejăm această „bijuterie”. Îmbolnăvirea creierului apare și atunci când ne izolăm în tabletă, în Facebook și în telefon, dar și pentru că nu facem câteva exerciții simple de respirație imediat după trezire.

Creierul suferă și dacă avem un mic dejun agitat, dacă mâncăm pe drum sau vorbind la telefon, dacă îl supunem unui efort continuu, fără să-i dăm nimic în schimb, a spus neurochirurgul Vlad Ciurea, la interviurile Libertatea Live.

„Creierul are nevoie de aer curat, de mâncare sănătoasă, fără grăsime, dar cu un dulce bun, precum mierea. Creierului îi place ciocolata, are nevoie de apă, dar cel mai mult și mai mult îi place zâmbetul”, spune medicul care peste 50 de ani a operat creiere.

Profesor doctor Alexandru Vlad Ciurea a fost ani 10 ani directorul Spitalului de Urgență Bagdasar-Arseni, în care a lucrat 50 de ani. Neurochirurgul a făcut aproape 23.000 de operații pe creier, iar 17 ani a operat numai copii, cel mai mic având două zile.

Ne îmbolnăvim pentru că nu vorbim, pentru că ne izolăm

„Dacă ne izolăm în tabletă, în telefon, creierul se îmbolnăvește. Ați văzut cum traversează acum oamenii? Cu ochii tot pe Facebook. Noi suntem făcuți să trăim în grup, nu izolați”, mai spune neurochirurgul Vlad Ciurea.

Primii pași pentru un creier sănătos sunt foarte simpli și la îndemâna tuturor. Ne trezim devreme, facem câteva exerciții de repirație și bem două pahare de apă la temperatura camerei.

„Dimineața, trebuie să ne trezim cât mai devreme, să deschidem geamurile larg și să facem câteva exerciții de inspirație și expirație. Un profesor din Academia rusă, care a trăit o perioadă în Siberia, spune că se poate trăi 150 de ani cu aerul curat din Siberia. Aerul acela să intre în plămân. Acele mici exerciții fizice ajută creierul să se încălzească, să pornească toate circuitele. Apoi, să bem două pahare de apă la temperatura camerei.

Primul este extraordinar, pentru că evacuează toate dejectele tubului digestiv. Al doilea pahar cu apă este foarte bun pentru că intră în circulație și pune «locomotiva» în mișcare”, mai spune neurochirurgul.

În timpul somnului, creierul nu doarme, ci funcționează ca să țină în activitate organele interne. Dar, mai face ceva foarte important. Dacă un om se culcă având în minte o problemă importantă pe care nu știe cum să o rezolve, a doua zi dimineața are și răspunsul.

„A doua zi găsești rezolvarea. Deci, creierul a făcut conexiunea între gândire, judecată, memorie, iar dimineața ai ideea pe masă, pentru că mintea este liniștită. Deci, să nu stai nedormit”, subliniază profesorul Vlad Ciurea.

Creierul nu iubește grăsimea, tutunul și alcoolul, dar îi place ciocolata neagră

Țigările au același efect negativ asupra creierulului ca și asupra inimii. Micul dejun trebuie să fie liniștit, nu pe fugă și în picioare.

„Micul dejun trebuie luat în liniște, fără scandal, fără claxoane, fără a fi pe fugă, nu în picioare, fără elementele din jur care să te disturbe, fără țigară. Să fie mai mult decât o relaxare, să fie o plăcere. Pledez pentru sucul de dimineață, din citrice, caroten și altele, care aduc și energie, și oligoelemente, care ajută la transmiterea în interiorul creierul. Este foarte important!”, subliniază Vlad Ciurea.

Creierul nu acceptă grăsimea, slănina, dar în schimb îi place dulcele

Neurochirurgul mai spune că este mai sănătoasă pentru creier carnea cu puține calorii decât slănina.

„Da, este rău pentru creier să mănânci carne. Dar, în cantități mici, carnea este perfect bună pentru întreg organismul. Cea mai bună este carnea cu calorii puține. Carnea de curcan și de pește sunt cele mai bune. Creierul nu acceptă grăsimea, nu acceptă slană. O dată, de sărbători, merge. Dar, în rest, nu duce la nimic bun”, mai spune medicul.

Creierul nu suportă grăsimea, dar îi place dulcele. Nu orice dulce este însă bun, pentru că zahărul, de exemplu, îi face rău prin modificările chimice pe care le produce.

„Este de acord cu ciocolata cât mai neagră, non-siropată, merge perfect cât mai fresh. Apoi, cacao. Creierul iubește mierea, ca dulce”, explică neurochirurgul.

Prânzul trebuie să fie echilibrat, altfel sângele se ocupă prioritar de digestie

Medicul Vlad Ciurea atenţionează că mesele nu trebuie să umple stomacul, pentru că, așa, sângele se ocupă mai mult de digestie. În plus, neurochirurgul pledează pentru o hidratare cât mai bună cu apă, nu cu sucuri acidulate. Somnul este și el foarte important pentru sănătatea creierului.

„Nu este bine să mâncăm la prânz mult, pentru că tot sângele se duce în stomac, creierul rămâne ischemizat și ne apucă somnul. Cine vrea să lucreze, trebuie să mănânce foarte puțin la prânz. Pledez pentru apă la temperatura camerei, nu sucuri acidulate. Creierul are două puncte de activitate maximă: între 10.00 – 12.00 și 16.00 – 18.00. Dacă a obosit, putem să-i dăm un pic de cafea, pe care să o bem încet. Creierul așteptă să fie răsplătit cu un dulce bun, dar fără zahăr”, mai spune medicul.

Cel mai bun prieten al creierul este zâmbetul

Medicul atrage atenția că cel mai bun prieten al creierului nu este Facebook-ul, ci este zâmbetul. De aceea, este foarte important să alungăm tristețea, monotonia și să reușim să ne bucurăm.

Memoria nu trebuie lăsată să zacă

Uitarea, considerată boala vârstnicului, apare tot mai des la adultul tânăr și nu o putem trece cu vederea. Pentru a nu permite bolii uitării, Alzheimer, să se instaleze, creierul trebuie activat. Dialogul direct cu oamenii este foarte important.

„Să exersăm creierul, să vorbim în grup, să fim deschiși, să nu fim interiorizați. Să ne plimbă, să facem călătorii, să urmărim lucruri care ne plac, să stăm în lume, să facem cuvinte încrucișate, puzzle. Să nu stăm pe loc, adică mintea să meargă încontinuu. Să scriem, să citim. Merg circuitele, merge mintea, merge memoria. Memoria nu trebuie lăsată să zacă.

Mișcarea face foarte bine pentru creier. Este foarte importantă. Dacă ne mișcăm, existăm. Trei lucruri importante: vorbire, scriere, mișcare. Și încă ceva. Am uitat să apreciem muzica adevărată și, mai grav, am uitat să dansăm. Dansul este dovedit că previne întâlnirea cu Alzheimer”, spune profesorul Ciurea.

Durerile de cap zilnice pot fi cauza îmbolnăvirii creierului

Persoanele care au zilnic dureri de cap trebuie să facă RMN, pentru că unele dureri cedează la calmante și altele nu.

„Sindroamele migrenoase atestă modificarea vascularizației cerebrale. Acestea trebuie investigate. Cea mai bună investigație este RMN, care descoperă dacă este leziune. O durere de cap care crește în intensitate arată că este ceva în cutia craniană care apasă pe structurile nervoase, dacă nu cedează la un calmant cam trei zile. Durerea crește în intesitate și nu ai o explicație, atunci neapărat faci RMN”, adaugă profesorul Ciurea.

Din cauza oboselii poate apărea accidentul vascular cerebral

În zilele noastre, tot mai mulți oameni suferă de epuizare nervoasă, pentru că solicită prea mult sistemul nervos. Creierul este prea solicitat, alimentația este departe de ceea ce are nevoie, somnul este insuficient, iar în final, din cauza oboselii, poate apărea accidentul vascular cerebral, spune neurochirurgul.

În timpul somnului, creierul mobiliează un grup de „curățitori” care adună „gunoaiele” creierului și îndepărtează toate elementele nocive.

„Dacă au timp să-și facă treaba în timpul somnului, suntem frumoși și sănătoși. Dacă nu pot curăța, gunoaiele se acumulează și, crescând, opresc comunicarea între sinapse. Le-a blocat, și acesta este primul pas spre Alzheimer. Un somn bun la adult trebuie să dureze peste șase ore. Atunci curăță creierul de gunoaie. Trebuie să ne ducem la culcare la ora 22.00, cu toate închise, TV și calculatoare, cu o carte frumoasă de literatură. Cel mai bun somn este între 22.00 și 24.00. Este dovedit”, mai spune neurochirurgul.

Accidentul vascular cerebral la tineri este rezultatul unei vieți dezordonate

Accidentul vascular cerebral la tineri este tot mai frecvent și apare din cauza solicitării extreme a creierului, pe fondul consumului de alcool, de tutun, a lipsei somnului, a alimentației dezordonate și a oboselii.

„AVC-ul este tot mai frecvent la tineri, dintr-o viață destrăbălată. Solicităm creierul și dăm exact ceea ce nu îi place: țigari, alcool, care modifică metabolismul celulei nervoase, internet și suprasolicitare nervoasă. Toate obosesc creierul, iar de la oboseală și până la AVC, nu mai este decât un pas. De exemplu, Stela Popescu a făcut AVC. Agitația, pierderea vorbirii, starea de oboseală, o mână mai slabă, piciorul care scapă, sunt semnale neurologice pentru un AVC”, mai spune neurochirurgul.

Școala trebuie să fie o plăcere, altfel creierul obosește și clachează

Elevii sunt obligați să facă multe lecții, muncesc multe ore pe zi la teme, uneori mai mult decât adulții. De aceea, foarte mulți obosesc și clachează în timp.

„Foarte multe lecții, o greșeală totală de educație. Am urmărit o premiantă, clasa a VI-a, când a ajuns acasă. A aruncat ghiozdanul cu atâta ură pe pat și a fugit fericită la joacă. Dominanța în creier a fost joaca. Memoria copilului este încărcată inutil. Școala trebuie să placă, altfel creierul a obosit, i s-a cerut prea mult. Trebuie să facă lecții de plăcere. Campioni ajungem din plăcere. Să păstrăm plăcerea de mișcare, altfel sunt blocați în internet și cu burtica mare”, mai spune neurochirurgul.

Medicul le transmite românilor „să creadă că sunt mai deștepți decât restul Europei, că mâncarea noastră este mai bună, iar peisajele noastre mai frumoase”.

Articolul este preluat de pe site-ul www.uti24.ro

http://uti24.ro/autoeducare/neurochirurgul-vlad-ciurea-cititul-intalnirile-cu-oameni-dragi-muzica-buna-ciocolata-dar-mai-ales-dansul-tin-creierul-sanatos/

Isprava „Tava și ceainicul“

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

În plin scandal pe marginea legilor justiției, al protocoalelor secrete dintre diversele parchete și principalul serviciu de informații al României, al demiterii (sau nu!) a șefei DNA, încă o achitare face prima pagină a ziarelor.

În plin scandal pe marginea legilor justiției, al protocoalelor secrete dintre diversele parchete și principalul serviciu de informații al României, al demiterii (sau nu!) a șefei DNA, încă o achitare face prima pagină a ziarelor: luni, 25 iunie 2018, Curtea de Apel Iași a achitat-o definitiv pe doamna profesor doctor Doina Azoicăi într-un proces în care era judecată pentru corupție. Cazul e cunoscut publicului sub numele de „Tava și ceainicul”.

Povestea începea în urmă cu patru ani. Atunci, procurorii DNA din Iași o trimiteau în judecată pe doamna Azoicăi, decan al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, pentru că, susțineau procurorii, aceasta ar fi primit mită o tavă și un ceainic din Maroc, de la rudele unui student de origine marocană care se transfera de la o școală de medicină din Belgia la universitatea ieșeană. Cadourile ar fi fost o recompensă pentru admiterea acestui transfer fără ca studentul să prezinte actele originale care să ateste faptul că tânărul a fost într-adevăr student în Belgia.

Alături de doamna decan au fost cercetate și trimise în judecată și alte persoane cu funcții din cadrul UMF Iași. La acel moment, mass-media a preluat imediat perspectiva procurorilor, iar scandalul a devenit public. Imaginea UMF Iași și a unor profesori din cadrul acestei instituții a fost făcută praf și pulbere.  Mai mult, la 5 ianuarie 2017, procurorii au „triumfat” în acest mare dosar de corupție (vă rog să îmi iertați ironia, dar eu credeam că DNA se ocupă de cazuri grele, cu prejudicii foarte mari, așa cum ar fi cazul Microsoft sau cazul EADS) și au obținut condamnări în primă instanță. Doamna Azoicăi a fost condamnată atunci la trei ani de închisoare…

Dar Curtea de Apel Iași nu a fost de acord nici cu opiniile și cererile procurorilor, nici cu verdictele pronunțate în prima instanță. Doamna Azoicăi a primit, într-adevăr, o tavă și un ceainic cadou, dar valoarea acestora este mult mai mică decât o stabiliseră procurorii, iar actele din Belgia nu aveau ștampilă pentru că în Belgia nu se mai ștampilează documente de foarte mulți ani, este suficient antetul instituției. Așa cum s-a stabilit și la noi, prin lege, în anul 2016.

Cazul este închis, dar isprăvii „Tava și ceainicul” merită să îi acordăm un pic mai multă atenție. Ridicarea unei persoane după ce a fost oprită în trafic cu trupe speciale mascate este o procedură care nu poate fi validată în cazul unei femei despre care se presupunea (nu existau nici un fel de dovezi) că a luat mită. Este adevărat însă că are un mare impact la public. Dar tot un mare impact are și asupra persoanei arestate atât de spectaculos. Trebuie să fii foarte puternic sufletește ca să îți revii repede după o astfel de întâmplare, mai ales după ce aceasta a devenit publică. Pătarea imaginii, a reputației profesionale, convingerea vecinilor, a prietenilor, a colegilor că „ceva a fost, că altfel nu se putea întâmpla așa ceva” sunt distrugătoare pentru orice ființă umană, fie aceasta bărbat, fie aceasta (sau, cu atât mai mult!) femeie. Iată că după câțiva ani s-a făcut dreptate. Foarte bine! Dar cine repară ceea ce s-a distrus atât de profund prin această acțiune greu de înțeles din partea unor procurori care nu numai că au greșit, dar au și cules, până la momentul achitării, lauri pe care nu îi merită? Cum cuantifici suferința sufletească provocată de o mare nedreptate? Cum întorci anii în care cariera acestei doamne putea evolua? Evident, nu există cale de întoarcere și nici de recuperare a prejudiciului. Și nu există, iată, nicio cale de a împăca cele două mari tabere – pro și contra DNA – care au scindat, practic, România. Ce putem însă învăța din această ispravă? Eu cred că sunt mai multe lucruri de reținut. În primul rând, avem nevoie să creștem profesionalismul procurorilor și avem nevoie de o justiție ruptă de influențele politice sau de altă natură. În al doilea rând, mă aștept ca jurnaliștii să nu se grăbească atunci când în articolele lor nu au decât poziția unei singure părți. Nu goana după audiență, dar adevărul exprimat cât mai obiectiv ar trebui să fie presiunea profesională a jurnaliștilor. Și, în al treilea rând, să împământenim și aici, la noi, realitatea sloganului „Nu primim atenții”. Oricât ar fi acestea de mici și neînsemnate. Etica trebuie pusă la baza profesiunii fiecăruia dintre noi, orice loc am ocupa pe scara socială.

În aceeași ordine de idei, trebuie spus că în țările pe care le admirăm pentru sistemul lor democratic orice cadru universitar este obligat să raporteze primirea oricărui cadou. Regulile și procedurile asumate exclud astfel suspiciunile de corupție. 

Prof. univ. dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea este șeful Secției Neurochirurgie a Spitalului

Articolul este preluat de pe site-ul Romania Libera
https://romanialibera.ro/opinii/isprava-tava-si-ceainicul-738641

Exercitii pentru stimularea creierului la copii

Sunt o multime de moduri prin care putem sustine stimularea creierului la copii, atat ca parinti, cat si in calitate de cadre didactice. Cel mai important este sa le oferim prichindeilor timp de calitate. La Traieste Sanatos cu Simona, iti oferim si o serie de exemple care sa te ajute in acest demers.

„Copilul trebuie sa se joace si sa invete prin joaca”, este unul dintre primele lucruri pe care ni le spune prof. dr. Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg. „Prin joaca, copiii isi dezvolta creierul foarte mult.

Apoi, el adauga ca activitatile practice si interactive, in care cei mici au ocazia sa puna mana pe lucruri, sa le simta, sa le observe direct, sa experimenteze, sunt foarte utile pentru stimularea creierului la copii.

Mai multe exemple gasesti acum, la Traieste Sanatos cu Simona.

Articolul este preluat de pe site-ul itsy bitsy:

Exercitii pentru stimularea creierului la copii

Tulburarea de gaming, recunoscută oficial. Vladimir Ciurea: Judecata, raţiunea, decizia sunt estompate ca atunci când eşti îndrăgostit

Dependenţa de jocuri video a fost inclusă în mod oficial pe lista afecţiunilor mintale de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Boala a fost numită “gaming disorder” şi se află în aceeaşi categorie cu dependenţa de cocaină şi cu cea de jocuri de noroc.

Cei care suferă de o astfel de afecţiune neglijează aspecte importante ale vieţii, inclusiv igiena, hrana şi somnul. Au fost descrise numeroase cazuri de jucători care erau incapabili să se desprindă de computerele, smartphone-urile şi consolele de jocuri video. Aproximativ 2,5 miliarde de persoane din lumea întreagă obişnuiesc să se joace cu jocuri video, însă gaming disorder afectează doar o mică parte.

Invitat la emisiunea Perfect Imperfect, medicul primar neurochirurg Vladimir Ciurea a vorbit despre cauzele şi manifestările acestei dependenţe.

„Există creiere care sunt foarte sensibile la asemenea lucruri. Pe creier obosit, care lucrează foarte mult, atunci când îi dai acest lucru, îl captează şi nu poate să îl mai părăsească. (…) Creierul, mâna şi jocul formează un du-te-vino informaţie şi asta duce la un fenomen de bulgăre, ca un domino care acoperă toată activitatea cerebral. În partea centrală, aceasta pe care o avem în lobul pre-frontal, se află judecata, raţiunea, decizia, care sunt estompate de circuitele profunde din interiorul creierului. La fel, când o persoană e îndrăgostită, uită de toate. Aşa e şi cu jocul video, uită de tot ce e în jur”, spune medicul Vladimir Ciurea.

“Noi trebuie să le oferim copiilor elementul educaţional. Dar ei vor merge cu o viteză formidabilă spre ceea ce le place. E ca un drog pentru creier. Se produce o fericire cerebrală când urmăreşte vaporul care trebuie scufundat. Trebuie să îi găsim altceva care să îl atragă (…) Trebuie o moderaţie, ca în toate lucrurile de pe lumea asta şi să îi oferi altceva. Şi copilului trebuie să îi placă altceva care îi face plăcere fizic. Jocul te atrage, dar fă-l în natură, ca să imprimi copilului ce îi lipseşte acum – joaca reală şi plăcerea de grup”, a mai explicat Vladimir Ciurea.

Articolul este preluat de pe pagina televiziunii TVR

http://stiri.tvr.ro/tulburarea-de-gaming-recunoscuta-oficial-vladimir-ciurea-judecata-ratiunea-decizia-sunt-estompate-ca-atunci-cand-esti-indragostit_832875.html#view

Ură și dezbinare în Anul Centenarului

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea Actualizat: 26.06.2018 – 07:34
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

„Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a ­tuturor gândurilor omenești”, se statua, printre altele, în Rezoluția Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1918. România Mare privea spre viitor cu încredere, ­entuziasm și înțelepciune.

„Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a ­tuturor gândurilor omenești”, se statua, printre altele, în Rezoluția Adunării Naționale de la  Alba-Iulia din 1918. România Mare privea spre viitor cu încredere, ­entuziasm și înțelepciune. Și se inspira din modernitatea gândirii începutului de secol XX în Europa ­apuseană.

Suntem în anul în care celebrăm 100 de ani de la Marea Unire. Anul Centenarului, cum l-am denumit, simbolic. 

Un an în care însă sărbătoarea este tot mai întunecată. Zilele trecute, în Parlament au avut loc scene greu de imaginat într-o instituție în care lucrează oameni aleși prin vot democratic. O instituție, dați-mi voie să spun astfel, fundamentală pentru democrație și solemnă din punct de vedere al însemnătății sale. Un grup de oameni gălăgioși au intrat în Parlament cu ajutorul unui partid parlamentar și au început să strige! Nu se poate – unde ne aflam? La mineriade? La puterea bâtei? Tot oameni din același grup l-au înjurat, iar unul chiar l-a îmbrâncit pe medicul brăilean, deputat acum, Nicolae Bacalbașa, un om în vârstă de 74 de ani… De ce? Qui prodest?

Înțeleg protestul, nu înțeleg violența. Înțeleg nemulțumirile, nu înțeleg injuriile și nici scandalul.

Oriunde întorci privirea, întâlnești ură. Nu judec pe nimeni și m-am ferit toată viața de judecățile de valoare. Cred în muncă, în studiu și cred în vot. Dar nu pot să nu văd limpede cum revărsarea de ură se întinde pe toate străzile marilor orașe. Protestul – așa cum îl înțeleg eu – nu se construiește pe ură, insultă sau violență, de orice fel ar fi aceasta. Senzația creată de multitudinea de invective lansate pe toate canalele de comunicare este una de panică. Violența creează neliniște așa cum „somnul rațiunii naște monștri”. Cui folosesc strigătul și jignirea în dialog cu celălalt? Indiferent cine este acela – un politician sau un prieten care nu împărtășește aceeași opinie?

Ca om, nu înțeleg și nu sunt de acord cu acest fel de manifestare. Iar ca medic pot să vă spun că toate sentimentele negative afectează sănătatea: crește tensiunea arterială, bătăile inimii se întețesc, simțurile își ­pierd din acuitate, iar trecerea de la un comportament normal la unul anormal se face extrem de ușor. Iar apoi… devenim incontrolabili! Cine dorește așa ceva?

„Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a ­tuturor gândurilor omenești”, se statua, printre altele, în Rezoluția Adunării Naționale de la  Alba-Iulia din 1918. România Mare privea spre viitor cu încredere, ­entuziasm și înțelepciune. Și se inspira din modernitatea gândirii începutului de secol XX în Europa ­apuseană.

Suntem în anul în care celebrăm 100 de ani de la Marea Unire. Anul Centenarului, cum l-am denumit, simbolic. 

Un an în care însă sărbătoarea este tot mai întunecată. Zilele trecute, în Parlament au avut loc scene greu de imaginat într-o instituție în care lucrează oameni aleși prin vot democratic. O instituție, dați-mi voie să spun astfel, fundamentală pentru democrație și solemnă din punct de vedere al însemnătății sale. Un grup de oameni gălăgioși au intrat în Parlament cu ajutorul unui partid parlamentar și au început să strige! Nu se poate – unde ne aflam? La mineriade? La puterea bâtei? Tot oameni din același grup l-au înjurat, iar unul chiar l-a îmbrâncit pe medicul brăilean, deputat acum, Nicolae Bacalbașa, un om în vârstă de 74 de ani… De ce? Qui prodest?

Înțeleg protestul, nu înțeleg violența. Înțeleg nemulțumirile, nu înțeleg injuriile și nici scandalul.

Oriunde întorci privirea, întâlnești ură. Nu judec pe nimeni și m-am ferit toată viața de judecățile de valoare. Cred în muncă, în studiu și cred în vot. Dar nu pot să nu văd limpede cum revărsarea de ură se întinde pe toate străzile marilor orașe. Protestul – așa cum îl înțeleg eu – nu se construiește pe ură, insultă sau violență, de orice fel ar fi aceasta. Senzația creată de multitudinea de invective lansate pe toate canalele de comunicare este una de panică. Violența creează neliniște așa cum „somnul rațiunii naște monștri”. Cui folosesc strigătul și jignirea în dialog cu celălalt? Indiferent cine este acela – un politician sau un prieten care nu împărtășește aceeași opinie?

Ca om, nu înțeleg și nu sunt de acord cu acest fel de manifestare. Iar ca medic pot să vă spun că toate  sentimentele negative afectează sănătatea: crește tensiunea arterială, bătăile inimii se întețesc, simțurile își ­pierd din acuitate, iar trecerea de la un comportament normal la unul anormal se face extrem de ușor. Iar apoi… devenim incontrolabili! Cine dorește așa ceva?

Văd limpede că profesioniștii manipulărilor lucrea­ză intens.

La fel de limpede se vede faptul că dezbinarea este alimentată cu multă intensitate. Nu spun nicidecum că protestul nu este un semn de sănătate a unei societăți. Dimpotrivă, disputa dintre ideile antagonice poate naște progres. Dar ceea ce se petrece în aceste zile – și a început, de fapt, imediat după anunțarea rezultatului alegerilor din 2016 – nu este un protest în sensul modern al acestui tip de acțiune. Este o dezlănțuire primitivă generată de lipsa de rațiune, de lipsa de responsabilitate a celor care au ales să nu meargă la vot și, în aceeași măsură, de lipsa de comunicare coerentă și constructivă a ­așa-numitelor „tabere” ­aflate în conflict.

Citesc, uimit, articole din ziare sau din mediul online despre legi ciuntite sau ­legi „cu dedicație”. Apoi caut textele de lege. Surpriză! „Urmărirea penală va dura un an, după care dosarul se clasează. Nu e timp nici pentru expertize”, scriu unii jurnaliști, sporind neliniștea generală. Dar ceea ce susțin acești „profesioniști” nu este real. În textul legii scrie clar că urmărirea penală in rem nu poate dura mai mult de un an. Adică, procurorii au un an la dispoziție să stabilească dacă este cineva suspect în acel dosar. Iar dacă au identificat unul – cercetarea penală poate dura oricât. La fel, povestea cu victima unui viol care trebuie să-și privească agresorul în față. Nu este adevărat! Victima poate alege să se declare în pericol și să nu se confrunte cu agresorul. De ce preferă acești jurnaliști să scrie jumătăți de adevăr? Mai servesc ei această frumoasă meserie? Cu siguranță că nu! Cui servește această manipulare?

După Anul Centenarului, România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene.  

Da, mai sunt o grămadă de lucruri de făcut în România. Avem nevoie de investiții, de infrastructură rutieră și feroviară, avem nevoie de spitale și școli. Așa cum avem nevoie de cultură și de educație. Din păcate, cele „două Românii” identificate de mai toți politicienii noștri sunt ireconciliabile. Educația, și nu doar cea de la școală, presupune politețe, comportament decent, gratitudine. Da, presupune și protest. Dar și protestul poate fi o manifestare a unor oameni educați și civilizați. Așa cum și moralitatea clasei politice poate fi – și trebuie să fie! – educată. Din păcate, suntem doar în situația jenantă de a prelua conducerea Consiliului Uniunii Europene după ce ne ștergem de pe obraz scuipatul celuilalt român, cel  care urăște din toată inima.

Închei cu un alt citat din Rezoluția de la 1918: „Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române”. Poate, înainte de a pune mâna pe piatră, aceste cuvinte vor primi câteva clipe de mediație. Măcar atât!  

Articolul este preluat de pe site-ul Romania Libera

https://romanialibera.ro/opinii/ura-si-dezbinare-in-anul-centenarului-737236

Cum este afectat creierul de expunerea prelungită la soare

Lumina naturală solară este foarte importantă pentru organism. Sănătatea, vitalitatea și energia depind de aceasta. Dar este important să știm cum și cât să ne bucurăm de lumina soarelui pentru a evita complicațiile atât la nivelul pielii, dar și al creierului. Prof.dr. Vlad Ciurea, medic neurochirurg, ne spune cum poate fi afectat creirul de expunerea prelungită la soare.

Articolul integral este preluat de pe site-ul ziarulului Cotidianul

Cum este afectat creierul de expunerea prelungită la soare

Selfie la volan. Infatuarea ucide!

Un recent accident grav de circulație, cu mai mulți morți și răniți, a provocat o vie emoție cititorilor de ziare sau telespectatorilor pentru motivul care a dus la producerea sa: în timp ce conducea, șoferul comunica live, pe o rețea de socializare, cu prietenii săi.

Alte zeci de accidente de circulație au avut loc pentru că șoferii își făceau „selfie” în timp ce conduceau.

Dincolo de starea drumurilor sau a autoturismelor din România, dincolo de accidentele provocate de alcool, neatenție sau viteză prea mare, au apărut, iată, accidentele provocate de infatuare. Infatuarea unor șoferi de a se „arăta” lumii în plin trafic.

Desigur, progresul tehnologiei ne-a creat posibilitatea de a trăi, funcționa și comunica „în timp real”. În principiu, suntem mai informați, suntem mai aproape (virtual) de cei dragi, de familie sau de prieteni, putem cere sau oferi ajutor mai repede. Dar, indiferent de cât de performante sunt echipamentele noastre de comunicare, dacă metehnele au rămas aceleași, rezultatul folosirii telefonului mobil poate duce la accidente grave și chiar la decese „în timp real”.

Compania Ford a realizat o cercetare pe acest subiect, intervievând 7.000 de șoferi europeni cu vârste între 18 și 24 de ani. Rezultatele sunt uimitoare și îngrijorătoare, totodată. 1 din 4 tineri a admis că și-a făcut selfie în timp ce conducea autoturismul. Tinerii șoferi din Marea Britanie sunt cei mai harnici – aici 1 din 3 șoferi și-a făcut selfie. Jumătate din cei intervievați au spus că au făcut fotografii cu telefonul mobil (smartphone, cum se numește corect acest instrument). 1 din 4 intervievați a recunoscut că „stă pe Facebook” în timp ce conduce. Iar cel mai interesant lucru îl reprezintă faptul că 95 la sută din cei 7.000 de tineri au recunoscut că aceste „ocupații” sunt periculoase!

Șapte din zece șoferi români utilizează telefonul mobil în timp ce conduc. În România lucrurile sunt ca de obicei atunci când vorbim de clasamente „negre”. Adică, mai rău. Comisia Europeană ne clasează pe locul al doilea în ceea ce privește folosirea acestor dispozitive de către șoferi.

Mai mult, 61 la sută dintre șoferii români chestionați spun că folosesc telefonul în timp ce conduc pentru a trimite mesaje. 27 la sută dintre ei spun că își verifică pagina de Facebook, iar 17 la sută spun că își fac chiar poze când sunt la volan. Adică, selfie.

Îmi amintesc de un accident înfiorător ce a avut loc în urmă cu un an. Undeva în județul Teleorman, o mașină a oprit la marginea unui câmp cu rapiță. Șoferul și soția lui au coborât din mașină pentru a-și face selfie între plantele frumos colorate. Copiii au rămas în autoturism. Unul dintre copii, în vârstă de numai 3 ani, a ieșit, la rândul lui, din mașină. Dar a ieșit în șosea și a fost spulberat de o altă mașină. Copilul a murit.

Cum am putea „traduce” această realitate? Din perspectivă psihologică, chiar dacă avem atenție distributivă, senzația că putem face mai multe lucruri deodată este înșelătoare. Nu putem, creierul nu poate procesa cu aceeași viteză și coerență informațiile simultane. Gândiți-vă la cei care citesc și mănâncă în același timp – pe termen lung, riscă îmbolnăvirea stomacului, iar informațiile memorate în timpul lecturii sunt mai puține. Ambele procese sunt statice și îndelungi.

La volan, dinamica este cu totul alta, informațiile sunt mult mai multe, iar o fracțiune de secundă de neatenție poate duce la dezastre. Acum câteva săptămâni, în Ungaria, șoferul unui microbuz care aducea acasă câțiva români de la muncă, din străinătate, a început o transmisie live pe telefon. Neatent la volan, cu ochii în ecranul telefonului, șoferul a pierdut controlul mașinii. Microbuzul s-a înfipt într-un camion… Mai mulți oameni au murit.

Dacă starea drumurilor ține de autorități, starea automobilului – de responsabilitatea șoferului, iar viteza sau alcoolul – de inconștiența celui aflat la volan, selfie-ul ține de infatuare. Așa cum și transmisia live în timpul conducerii mașinii ține tot de infatuare. O infatuare gratuită, o dorință de a „se arăta” superior, indiferent de tema aleasă: superior celorlalți șoferi, superior polițiștilor sau autorităților, superior cu orice preț în ochii prietenilor sau cunoscuților. O clipă de infatuare care nu servește, de fapt, nimănui și care poate însemna un masacru pe șosea. Un masacru pentru șoferi, pasageri, pietoni. Nevinovați.

Articolul a fost preluat de pe site-ul Romania Libera

https://romanialibera.ro/opinii/selfie-la-volan-infatuarea-ucide-732998

Medicina rediviva

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea 
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Poate că ar fi trebuit să pun un semn de întrebare după titlu: „Medicina rediviva?”. Sau un semn de exclamare, ori chiar ambele semne, unul după celălalt.

Dar prefer așa pentru că nu vreau să exagerez în nicio direcție, nu vreau nici să mă îndoiesc de această realitate, dar nici să fiu prea entuziast. În anii de după Revoluția de la 1989, medicina a avut suișuri și coborâșuri abrupte și orice semn de normalizare cred că trebuie privit cu oarecare prudență. Totuși, lucrurile nu pot rămâne neconsemnate, iar într-o continuă avalanșă de știri negative despre orice consider că un semn de însănătoșire trebuie să își aibă propriul său loc distinct.

Repetiții reușite pentru examenele la medicină și farmacie

Știrea este următoarea: peste 2.700 de candidaţi au susţinut sâmbăta trecută o  simulare a examenului de admitere pentru Facultatea de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din Bucureşti! Alţi 1.100 de candidați urmează să dea testarea pentru facultăţile de farmacie şi stomatologie. Toți acești candidați sunt elevi de liceu, unii chiar aflați în clasa a XI-a. Simularea se află la a noua ediție și urmărește să îi familiarizeze pe elevi cu rigorile examenului de admitere la facultate. Testele se desfășoară după tipicul examenelor, iar corectura respectă, de asemenea, metodologia de la aceste examene.

Dar prefer așa pentru că nu vreau să exagerez în nicio direcție, nu vreau nici să mă îndoiesc de această realitate, dar nici să fiu prea entuziast. În anii de după Revoluția de la 1989, medicina a avut suișuri și coborâșuri abrupte și orice semn de normalizare cred că trebuie privit cu oarecare prudență. Totuși, lucrurile nu pot rămâne neconsemnate, iar într-o continuă avalanșă de știri negative despre orice consider că un semn de însănătoșire trebuie să își aibă propriul său loc distinct.

 

Repetiții reușite pentru examenele la medicină și farmacie

Știrea este următoarea: peste 2.700 de candidaţi au susţinut sâmbăta trecută o  simulare a examenului de admitere pentru Facultatea de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din Bucureşti! Alţi 1.100 de candidați urmează să dea testarea pentru facultăţile de farmacie şi stomatologie. Toți acești candidați sunt elevi de liceu, unii chiar aflați în clasa a XI-a. Simularea se află la a noua ediție și urmărește să îi familiarizeze pe elevi cu rigorile examenului de admitere la facultate. Testele se desfășoară după tipicul examenelor, iar corectura respectă, de asemenea, metodologia de la aceste examene.

Ei, bine, anul acesta s-au înscris la simulare mai mulți elevi ca anul trecut! Cifrele comunicate de organizatori – Societățile Studenților de la Medicină și Farmacie – arată că sunt 200 de concurenți peste numărul celor înscriși în 2017. Pe mine, ca medic neurochirurg și profesor al UMF „Carol Davila”, faptul că aceste cifre sunt în creștere mă bucură pentru că arată un interes crescut pentru această meserie atât de specială. Reprezintă un răspuns la schimbările din domeniul sănătății, domeniu care, pe lângă suferințele unor reforme niciodată duse la bun sfârșit, se confruntă cu fenomenul, grav, al exodului medicilor și personalului medical. Și, să nu uităm, școala românească de medicină a produs personalități marcante în lume cum ar fi George Marinescu sau Constantin Levaditi (dar lista este foarte lungă),  iar printre absolvenții acestei școli este și laureatul Premiului Nobel George Emil Palade. Iar ca să rămân ancorat în trecutul apropiat, școala românească „nu produce tâmpiți”, cum spunea un politician învestit cu o înaltă demnitate în stat.

Statisticile arată că aproape 16.000 de medici au ales să lucreze în străinătate după anul 2007, anul în care România a devenită membră a Uniunii Europene. Fenomenul, cunoscut sub sintagma „exodul  medicilor”, a lovit puternic sistemul de sănătate românesc. În orașele mai mici sau în sate profesează medici pensionari. Specialiștii acoperă mai multe localități. Sunt spitale în care nici garda nu mai poate fi asigurată corespunzător din cauza lipsei de medici. Liberi să aleagă în spațiul european, medicii români au plecat pentru condiții mai bune de lucru și pentru salarii corespunzătoare profesiunii lor. Doar statul ar fi putut să ia măsuri pentru a-i motiva să rămână în țară.

Iată că un prim pas a fost făcut. Salariile medicilor și ale personalului medical (asistente, infirmiere) au crescut cu procente importante. Este adevărat, încă sunt sincope, încă sunt proteste, dar legea salarizării își produce efectele și sper ca și erorile să fie grabnic îndreptate. Un prim pas important care, coroborat cu creșterea răspunderii managerilor de spital, va duce nu doar la motivarea individuală a medicilor, ci și la creșterea calității exercitării profesiei în unitățile medicale. Sunt premise care, cu moderația experiențelor de până acum, mă fac optimist.

 

O meserie căutată peste tot în lume

De aceea, consider că numărul tot mai mare de tineri care vor să devină medici este direct proporțional cu schimbările pozitive din sistemul medical. Am auzit, desigur, și varianta contrară: tinerii vor să devină medici ca să plece din țară având o meserie valabilă oriunde în lume. Absolvă aici, în România, gratis, facultățile de medicină, își parcurg rezidențiatele care acum sunt plătite mai bine, iar apoi pleacă. Pleacă în calitate de medici specialiști, iar această calitate le aduce salarii și mai mari în Franța, Marea Britanie sau Germania, ca să dau doar câteva exemple ale destinațiilor alese de medicii români. Nu pot exclude o asemenea explicație pentru interesul tot mai crescut al tinerilor pentru studiile medicale. Și cred că se impune o dezbatere serioasă asupra faptului că după aproximativ 15 ani de pregătire și muncă în România, în condițiile în care totul este susținut din banii statului (ai noștri, adică!), medicii pleacă. O dezbatere despre această investiție a noastră de care beneficiază alții. Dar, deocamdată, acesta este un alt subiect…

Rămân la subiectul acestor simulări, îi felicit pe organizatori și rămân optimist. Cred că numărul medicilor care aleg România ca destinație va crește. Și leg interesul tinerilor liceeni – generații foarte bine conectate la realitate, mai bine decât am putea să ne închipuim! – de îmbunătățirea stării de lucruri din sistemul medical. O îmbunătățire reală, un pas înainte care nu poate fi contestat.

Articolul este preluat de pe site-ul Romania Libera:

https://romanialibera.ro/opinii/medicina-rediviva-730278