Category : Articole

Home/Archive by Category "Articole" (Page 6)

Etica medicală și dreptul la miracol. Cazul Alfie

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Cazul micuțului Alfie Evans nu este doar despre moartea unui copilaș și este mai mult decât tragedia unei familii. Este un moment de răscruce a înțelegerii devenirii noastre ca ființe moderne.

Povestea este binecunoscută. Alfie, un băiețel de aproape 2 ani, a fost diagnosticat cu o boală neurologică degenerativă extrem de rară. Doar 16 persoane ar mai fi afectate de aceasta pe întreg globul pământesc. Medicii care l-au tratat în spitalul din Liverpool au fost siliți să se predea în fața suferinței acestui copil. Alfie trăia doar datorită aparatelor din spital.

La un moment dat, spitalul a decis să îl deconecteze de la aparate. Decizia spitalului a fost contestată la tribunal, dar judecătorii au decis că pacientul trebuie deconectat pentru a avea o „moarte demnă”. Apelul părinților a fost respins, deși statul italian îi acordase lui Alfie cetățenia sa și se pregătea să îl  transfere la o clinică din Italia.

Alfie a fost deconectat. Dar, spre surprinderea tuturor, a mai trăit cinci zile. La 28 aprilie, micuțul s-a stins.
Tragedia a îndurerat o întreagă lume. „Sunt profund mișcat de moartea micului Alfie. Astăzi mă rog special pentru părinții lui și fie ca Dumnezeu Tatăl  să-l primească în îmbrățișarea sa tandră”, a scris Papa Francisc.

Cazul Alfie a tulburat lumea și a născut întrebări majore despre ființa umană în societatea mileniului III.
Nu am văzut încă nici un sondaj care să stabilească proporția susținătorilor părinților lui Alfie sau a celor care au fost de acord cu judecătorul. Dar cetățeni din toate colțurile lumii au reacționat public. Iar mass-media din întreaga lume a scris despre disperarea și lacrimile părinților, ca și despre sistemul legislativ care a stabilit că „binele copilului” este moartea. Au fost citați profesori de etică medicală, oameni de știință, preoți, lideri de opinie. Au apărut chiar știri care spun despre părinții lui Alfie că făceau parte dintr-o organizație creștină, iar judecătorul – dintr-o asociație care apără drepturile persoanelor homosexuale.

În esență, dilemele s-au redus la chestiunea dreptului asupra vieții și s-au văzut limpede două tipologii de răspuns: prima, în care Știința are drepturi supreme, iar cea de-a doua în care Dumnezeu este decident. Ateu versus credincios. O schemă cu două atitudini antagonice. O schismă care ne pune în față o provocare extrem de mare: de fapt, cine suntem?

Cred în Dumnezeu și în progresul științei, nu este nimic antagonic în această atitudine.

Ca neurochirurg și ca profesor, cu multă experiență și în neurochirurgia pediatrică, am văzut, am operat și am tratat cazuri extrem de grave. Cred în progresul științei și sunt martor direct al performanțelor medicale care au crescut ca urmare a introducerii tehnologiilor avansate și a medicamentelor de ultimă generație. Și nu trebuie să ne oprim. Cu cât performanța echipamentelor și a medicamentelor crește, cu atât performanța medicală crește. Creativitatea minții umane trebuie încurajată, iar cercetarea trebuie sprijinită.

Știu, de asemenea, că profesăm în limitele unei etici asumate chiar prin jurământ. Sigur, și etica medicală este în schimbare. Dacă, de exemplu, în secolul trecut vorbeam de extirparea totală a unei tumori fără să se țină seama de alte consecințe, astăzi vorbim de extirpare în așa fel încât calitatea vieții pacientului să fie cât mai puțin afectată. Durerea fizică a pacientului, ca să dau un alt exemplu, este de foarte mulți ani temă de tratate medicale, dar este, totodată, o zonă în care medicina acționează direct și cu real succes.
Am trăit miracole!

Cazul Alfie a ridicat aceste probleme la un nivel foarte înalt. Societatea, prin lege, a decis că Alfie merită să moară. Umanitatea, prin propria sa ființă, a cerut ca Alfie să trăiască. Eu, unul, de fiecare dată când intru în operație, mă rog lui Dumnezeu. De multe ori, în clipele de cumpănă din timpul intervenței, mă opresc și mă rog. Și am trăit miracole. Am operat o pacientă de 25 ani.

Am reușit să evacuez întreaga tumoră dintr-o zonă extrem de sensibilă – trunchiul cerebral. După operație a rămas inertă, cu toate eforturile făcute de echipele de anestezie, neurologie, kinetoterapie și, desigur, neurochirurgie. Dar Dumnezeu a ascultat rugăciunile noastre și ale familiei. Pacienta și-a revenit și este aproape complet recuperată.  Iar acesta este doar un exemplu.

Dacă a merge înainte ca societate înseamnă să nu mai credem în miracole, ar trebui să ne oprim și să privim mai atent înăuntrul nostru și la istoria noastră de până acum. Să ne oprim pentru că nu suntem pe drumul cel bun. Altfel spus, într-o lume în care medicii jură,  judecătorii jură, dar ei nu cred în nimic,ce mai înseamnă acel jurământ? Și, chiar dacă unii nu cred, nimeni nu ar trebui să aibă puterea de a ne refuza dreptul la miracol!

Articolul a fost preluat de pe site-ul Romania Libera:

https://romanialibera.ro/opinii/etica-medicala-si-dreptul-la-miracol-cazul-alfie-728365

9 trucuri pentru a preveni boala Alzheimer

Desi nu exista un tratament pentru boala Alzheimer si nici cauzele nu sunt cunoscute cu exactitate, exista moduri prin care iti poti mentine creierul activ, reducand astfel riscurile de aparitie a afectiunii. La Traieste Sanatos cu Simona, iti prezentam 9 trucuri pe care le poti face zilnic, cu usurinta.

Supranumita si „boala uitarii”, Alzheimer afecteaza memoria si provoaca, in timp, degenerarea creierului si a organismului. De cele mai multe ori, aceasta afectiune are in spate o cauza genetica, insa sunt multi alti factori, printre care se numara si depresia si lipsa de activitate a creierului.

Mai jos, am strans 9 activitati propuse de prof. dr. Vlad Ciurea, medic primar neurochirurgie, prin care poti tine boala Alzheimer departe si pe care le poti face fara prea mult efort:

  1. adopta un stil de viata activ: fa miscare, gaseste un sport care sa iti placa sau iesi cat mai des la plimbare cu familia;
  2. socializeaza: fie ca iti faci timp sa mai iesi cu prietenii, fie ca ii dedici copilului tau timp de calitate, orice interactiune este buna;
  3. rezolva rebusuri, puzzle-uri sau alte jocuri care iti pun mintea la contributie;
  4. calatoreste sau imagineaza-ti calatorii: de exemplu, cand iti inveti copilul despre geografie;
  5. canta si asculta muzica;
  6. danseaza: invatarea miscarilor de dans stimuleaza foarte mult creierul;
  7. dormi dupa un program sanatos;
  8. citeste cat mai mult;
  9. invata: incearca sa iti pastrezi mereu curiozitatea de a descoperi ceva nou.

Articolul este preluat de pe site-ul Itsy Bitsy

http://www.itsybitsy.ro/9-trucuri-pentru-preveni-boala-alzheimer/

Dreptul la muncă: medicul, între sistemul public și cel privat

 
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

 

 

           Domnul Arafat, pe care-l respect foarte mult, a postat pe un cont al unei rețele de socializare o opinie conform căreia, având în vedere evoluția pozitivă a salarizării medicilor, între sectorul public și cel privat din Sănătate ar trebui să existe delimitări clare. Mai mult, domnia-sa a avansat ipoteza interzicerii practicării medicinei, concomitent, și în sistemul public, și în cel privat. Cu alte cuvinte, dacă un medic decide să lucreze într-un spital de stat, nu ar mai trebui să poată lucra și într-un spital sau într-un cabinet privat.

            Argumentul cel mai puternic al domnului Arafat a fost cel legat de faptul că sănătatea nu este un „bun comercial“. În principiu, sunt de acord cu domnia-sa, dar între dorință și realitate este o mare deosebire. Desigur, statul, care este depozitarul și administratorul banilor adunați de la oameni pentru a plăti  serviciile de sănătate furnizate de operatorii medicali indiferent de forma de proprietate, are obligația de a  asigura calitatea și universalitatea acestora în măsura în care banii colectați asigură acest lucru.

            Realitatea arată însă alt-fel. În tot ceea ce înseamnă sistem de sănătate vorbim (și) despre bani, aparatură medicală și echipamente, medicamente și o serie de servicii adiacente: cazare, masă, curățenie, transport. Vrând-nevrând, sunt circuite comerciale care trebuie plătite, iar banii de la CNAS (câți or mai fi, că nu prea mai știm cifre exacte de ani buni) nu ajung! Poate că de vină este slaba administrare a resurselor, poate nesfârșitul șir al reformelor de dragul reformei pe care le-au tot promovat efemerii miniștri ai Sănătății, sau poate chiar sunt prea puțini bani. Ceea ce pot să afirm cu siguranță este faptul că, dacă sistemul public funcționa perfect, clinicile private nici nu ar fi apărut. Faptul că acestea există, faptul că unele rezistă foarte bine în piață arată că era nevoie de ele.

Spre deosebire de sistemul american, extrem de liberal în sens comercial, sistemele de sănătate din Europa sunt bazate în cea mai mare măsură pe implicarea statului și a asigurărilor publice. Sunt cât se poate de acord cu faptul că Europa este, din acest punct de vedere, mai aproape de pacient. Acesta este modelul dezvoltat pe întreg continentul – diferit în fiecare țară, dar, principial, același. Nicăieri în UE însă nu este interzis medicului să lucreze în mai multe unități medicale!

            Cred că atunci când vorbește despre interzicerea completării orelor lucrate în sistemul public cu ore în sistemul privat domnul dr. Raed Arafat comite o eroare. O eroare izvorâtă, este adevărat, din cunoașterea tuturor fațetelor lumii medicale. Sunt, într-adevăr, medici care își „transferă“, într-o formulă mai mult sau mai puțin ilicită, pacienții de la spitalul public în rețeaua privată cu care colaborează (sau, uneori, chiar către propriile cabinete private). O astfel de practică este total incorectă și trebuie clar reglementată. Dar de aici până la a interzice medicilor să lucreze în ambele sisteme este cale lungă!

Primul lucru care trebuie spus este faptul că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Cu atât mai mult cu cât vorbim despre o meserie – cea de medic – considerată o meserie liberală. Un statut legiferat ca atare. Nimeni nu poate îngrădi acest drept, iar excepțiile țin de politicile de integritate din diferite domenii: politic, afaceri interne, servicii secrete, justiție etc.

            Domnul Arafat atacă problema loialității medicului față de angajatorul său, angajator de stat în cazul nostru. Trec peste faptul că loialitatea nu se impune prin lege, dar se câștigă de către angajator. Până acum, angajatorul de stat nu a fost deloc loial cu angajații săi medici, iar lucrul acesta se vede cel mai bine prin numărul mare de medici care au plecat din țară, deși au făcut facultatea de medicină în România. Ca să nu mai spun că cei mai mulți au făcut-o pe speze publice. Adică, gratis pentru ei.

            Revenind la nevoia de reglementare, adaug că averea unui medic este meseria sa. Iar această meserie acoperă, prin definiție, cea mai sensibilă și acută nevoie a unui om – sănătatea. Faptul că un medic poate lucra și în sistemul de stat, iar după ce își face datoria acolo mai poate lucra și în sistem privat este, în fapt, un câștig pentru pacienți. Iar reglementarea trebuie stabilită în zona concurenței neloiale față de pacient, nu față de cele două sisteme. Dacă lucrurile sunt făcute corect, calitatea serviciilor medicale crește, iar pacienții au mai multe opțiuni.

            Realitatea dovedește că cele două sisteme medicale – public și privat – se completează. Mai mult chiar, existența sistemului privat – de la care managerii din zona publică ar putea învăța foarte multe lucruri! – ușurează sarcina asigurărilor publice. Iar medicul care vrea să muncească este liber să o facă atât timp cât obiectivul său – de a câștiga mai mulți bani, în mod corect – nu presupune „tranzacționarea“ pacienților dintr-un buzunar în celălalt.  

 

 Articolul este preluat de pe pagina oficiala a site-ului Romania Libera:

https://romanialibera.ro/opinii/dreptul-la-munca-medicul-intre-sistemul-public-si-cel-privat-721901

 

Stilul de viata ideal pentru un creier sanatos

Sunt o multime de lucruri care sustin si sporesc sanatatea creierului si pe care le poti integra foarte usor in stilul tau de viata. La Traieste Sanatos cu Simona, iti oferim o serie de sfatui utile, pentru un creier sanatos.

„Sunt foarte multe lucruri care plac creierului si creierul, daca le asimileaza cu placere, le dezvolta si ne ajuta sa trecem peste greutati si sa ramanem tineri”, spune prof. dr. Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg.

Primul sau sfat pentru un creier sanatos este sa avem grija la ce mancam. Sunt anumite alimente care ajuta la buna functionare a creierului, precum: ciocolata neagra si mierea, fructe si legume, proteine cu calorii scazute (curcan si peste), alimente cu vitamina E. De asemenea, el insista asupra importantei hidratarii, pentru o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.

Apoi, prof. dr. Vlad Ciurea ne recomanda sa acordam o atentie speciala si stilului de viata: sa ne odihnim din plin, sa gasim motive pentru a zambi, sa ne jucam mult si sa incercam sa avem cat mai des o stare de spirit pozitiva.

Mai multe sfaturi pentru sanatatea creierului poti afla acum, la Traieste Sanatos cu Simona.

Articolul este preluat de pe pagina de radio Ity Bitsy:

http://www.itsybitsy.ro/stilul-de-viata-ideal-pentru-un-creier-sanatos/

UN CONGRES DE NEUITAT

Med.Stud. Onciul Razvan1

Prof. MD. PhD. MSc.  A.V.Ciurea2,3

1Stud. 6th year- “Carol Davila„ University of Medicine and Pharmacy, Bucharest;

2Prof. MD. PhD. Msc. Neurosurgery Department Sanador Hospital, Bucharest;

3Prof. Neurosurgery Department UMF “Carol Davila”, Bucharest;

            Toate congresele organizate in Dubai ca locatie de preferinta au un standing de calitate exceptionala, aceasta datorita conditiilor oferite de locatia exotica cu toate facilitatile posibile in acest moment. De altfel Dubai-ul de multi ani concentreaza multiple activitati medicale- simpozioane, conferinte, congrese datorita standardului organizatoric si datorita, de ce nu, climei extraordinar de placute in lunile de iarna din Europa.

            Congresul ACNS a pornit printr-o initiativa a profesorului Tetsuo Kanno care in 1993 realizeaza in Toyota primul asemenea congres ca o replica a CNS-ului (Congress of Neurological Surgeons Surgeons) care are loc anual in SUA. Ideea extraordinara a profesorului din Japonia Tetsuo Kanno a fost imediat adoptata de catre aproape toate statele cu activitati neurochirurgicale din Asia. Astfel dupa primele implementari a congresului in locatii recunoscute neurochirurgicale ca Osaka si Nagoia au urmat si alte concetrari ale ACNS in Jakarta, Mumbai, Kula Lumpur, ajungandu-se ca al 12 lea congres sa aiba loc in Dubai.  

            Organizatorul si presedintele  Congresului al XII lea  desemnat de catre ACNS a fost profesor Imad N. Kanaan care lucreaza in Arabia Saudita si a deschis o poarta exceptionala in tarile din Golf. Topicurile au fost neuroanatomy, neuro-oncology, cerebro-vascular, skull-base & pituitary, neuro-endoscopy, spine & peripheral nerves, pediatric neurosurgery, stereotactic & functional neurosurgery, neuro-trauma & cristical care, women in neurosciences, young neurosurgeons forum, research, education and innovation, ethics and socio-eonomics care acopera intreaga patologie neurochirurgicala iar numarul important de invited speakers (143) au ridicat calitatea stiintifica a acestei manifestari stiintifice

            Au impresionat o serie de lucrari in domeniile anaevrisme intracraniene: Yoko Kato si Jacques Morcos, endoscopie: H. Schroeder si F. Gentili, tumori cerebrale: Isabelle Germano si Natale Fracaviglia , craniofaringiomas: J. Steno si C. Deopujari, brain tumors in children: Mourice Chux, spine surgery: R. Delfini, skull base: Sebastien Froehlich, M. Ammirati, Anil Nanda and traumatology: F. Servadei, I. Cerian.

            Acomodarea a fost realizata la Hotelul: Grand Hayat in conditii extraordinare si a avut peste 500 de participanti din diferite tari, totul sub egida federatiei mondiale de neurochirurgie. (W.F.N.S.)

            Conform datelor prezentate de presedinte, moto-ul congresului a fost „inspiratie si inovatie”. Inspiratia s-a datorat multiplelor prezentari realizate de personalitati recunoscute in domeniu iar inovatia a fost adusa de elementele majore de tehnologie in neuroimagerie si interventii neurochirugicale.

           Delegatia romana a avut trei participanti Prof Dr. Stefan Florian , Prof. Dr. A.V. Ciurea , Dr. Alex Florian. Referitor la prezentari Prof. Dr. Stefan Florian a avut doua alocutiuni: „Brainstem tumors- How to approach” si „Complications of AVM surgery” iar Prof Dr. A.V. Ciurea a avut de asemenea doua prezentari: „New trends in aneurysm management in Romania” si „New gains in medulloblastoma in children(1992-2017) Can it be cured?”. Toate aceste 4 lucrari au starnit interesul general fiind apreciate in plen. Dr. Alexandru Florian a prezentat o lucrare extrem de interesanta despre „Brainstem cavernomas in infancy case reports” o patologie extrem de rara la aceasta varsta.

            Preconference workshop au constat in modulul de neuroendoscopie, modulul de spine si modulul de neuroanatomie si skull base care la fel au avut o auditie exceptionala mai ales din parte rezidentilor de neurochirurgie din tarile arabe.

            In total consideram ca acest congres si-a atins pe deplin scopul realizand, pe de o parte o deschidere internationala a activitatii neurochirurgicale cu imbinarea procedurilor in acest domeniu, a echipelor din ASIA in special cu cele din Europa, pe de alta parte a consitutit un model de eleganta si tinuta in abordarea diferitelor topicuri foarte discutate si disputate in ultima vreme, mai ales din patologia vasculara (Coils vs Clipps) si patologia oncologica Skull Base.

            In final orice participare nationala la un asemenea congres este obligatorie pentru a releva centrele de neurochirugicale din Romania si de a cunoaste experienta in acest domeniu a altor centre de neurochirurgie mondiale, recunoscute.

Criza imunoglobulinei, vaccinarea populației și managementul în sistemul de sănătate

Prof. Univ. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea

Spitalul Clinic Sanador

 

Managementul sistemului de sănătate din România a fost mereu, și pe bună dreptate, în atenția presei, a politicienilor, a specialiștilor sau a membrilor organizațiilor neguvernamentale. Oameni pricepuți sau mai puțin pricepuți din toate zonele societății românești au dezbătut, criticat, condamnat, (foarte rar) lăudat evoluția acestui sistem. Cum spuneam, pe bună dreptate! Sănătatea este temă de primă pagină, de deschidere de jurnal de televiziune, de temă electorală, și este toate acestea (și chiar mai mult) pentru că sănătatea este bunul cel mai de preț al ființei umane în individualitatea ei. Adaug că articolul 34 din Constituție prevede că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat”.

În 28 de ani, câți s-au scurs de la Revoluție, sistemul nostru de sănătate a trecut prin toate situațiile posibile. Am avut medici bătuți, medici răzbunători, spitale ca vai-de-ele, spitale bune, corupție, performanță, reforme (extrem de multe reforme!), miniștri buni, miniștri paraleli cu domeniul, cazuri rezolvate, decese din motive imputabile medicilor, personalului medical sau organizării nefaste a sistemului.

Anul 2018 ne-a găsit cu multe probleme nerezolvate, nu le reiau aici, nici nu ar încăpea într-un text de ziar. Mă voi referi doar la două dintre acestea, acute și cu nevoie imediată de rezolvare: vaccinarea populației și criza imunoglobulinei.

Propaganda în favoarea vaccinării trebuie să „bată” iresponsabilitățile antivaccinare

Gripa și rujeola reprezintă îngrijorări maxime. În cele ce urmează, mă voi referi la cea de-a doua temă, acest lucru neînsemnând că epidemia gripa nu merită aceeași atenție.

Numărul de cazuri confirmate de rujeolă trecuse de 11.000 la începutul lunii martie anul acesta. Numărul deceselor ajunsese la 40. Epidemia s-a declanșat în ianuarie 2016, deci au trecut mai bine de doi ani.

De la declanșarea epidemiei, dificultățile în procurarea vaccinurilor au fost depășite (despre producția acestora poate vom vorbi din nou la Institutul Cantacuzino, dar încă nu este posibil acest lucru). Direcțiile Județene de Sănătate, medicii și personalul medical au făcut eforturi constante pentru a vaccina copiii. Cu toate acestea, acoperirea vaccinală este încă sub nivelul recomandat de Organizația Mondială a Sănătății*, de 95%. Noi, în România, suntem la aproximativ 75%, (este adevărat, cu procente diferite de acoperire, în funcție de tipul vaccinului dar, per total, cam aici suntem).

Cu ocazia unei întâlniri cu directorul regional al OMS, doamna Jakab Zsuzsanna, întâlnire ce s-a desfășurat în februarie anul acesta în Muntenegru și a avut pe agendă problema vaccinărilor, ministrul sănătății din România a declarat, printre altele: „Eu spun că este vina noastră, a tuturor, pentru că nu am fost în stare să comunicăm ceea ce trebuia comunicat”.

De altfel, doamna Jakab Zsuzsana, din același motiv al ratei reduse de vaccinare, a vizitat anul trecut România și a declarant: „Vaccinurile sunt sigure, nu provoacă autism, sunt studii care atestă acest lucru!“ Medicii, farmaciștii, cercetătorii din acest domeniu spun toți același lucru: prezența metalelor grele în seruri este interzisă de Agenţia Europeană a Medicamentului.

Într-adevăr, principala problemă a înțelgerii a tot ceea ce presupune vaccinarea este legată de comunicare. Dar comunicarea este parte a managementului oricărei întreprinderi sau instituții. Din păcate, până acum, majoritatea miniștrilor sănătății au considerat comunicarea ca parte a construcției proprii de imagine. Actualul ministru al sănătății, doamna Sorina Pintea, manager de succes al Spitalului Județean de Urgență din Baia-Mare, definește lucrurile corect. Comunicarea este o resursă a managementului pusă în slujba sistemului, iar sistemul de sănătate este în slujba cetățenilor. Venind din poziția de manager de spital, doamna ministru știe ce are de făcut. Sper din tot sufletul să poată lucra și să învingă, prin campaniile de comunicare ale Ministerului Sănătății, aberațiile care inundă mediul online (și nu numai, am văzut panouri antivaccinare și pe străzi) și sădesc neîncredere în rolul și importanța vaccinurilor!

    *Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății arată că peste trei milioane de copii mor anual   din cauza bolilor care ar putea fi evitate prin vaccinuri. Conform UNICEF, România este trista campioană a mortalității infantile din Uniunea Europeană: 11 decese la 1.000 de nou-născuți. Iar majoritatea deceselor sunt cauzate de bolile infecțioase. Tot România este țară endemică pentru tuberculoză și hepatită de tip B. Avem cele mai multe cazuri de tuberculoză și rubeolă din UE.

Managementul în situație de criză. Imunoglobulina.

Criza de imunoglobulină ne-a pus la grea încercare. Din 2015 până în 2017, producătorii de imunoglobulină s-au retras din România. Au dispărut, pe rând, produsele Baxter (Shire), Octapharma, Grifols, KedrionCSL Behring, iar la mijlocul anului 2017, BioTest anunța că nu mai poate furniza produsul către piața românească. Conducerea succesivă a Ministerului Sănătății din acești ani nu a știut să rezolve problema. De-abia în noiembrie 2017, Premierul de atunci anunța că va suspenda, pentru doi ani, taxa de clawback pentru produsele din plasmă.

Dar măsura a venit prea târziu. Am intrat în criză, medicamentele au dispărut, pacienții care aveau nevoie de acestea au trecut prin clipe dramatice.

Ce faci într-o astfel de situație de criză? În primul rând, cauți să rezolvi urgența! Pacienții trebuiau salvați și orice manager cu scaun la cap ar fi acționat exact așa cum a acționat ministrul sănătății. Cu riscul criticilor venite din partea opoziției politice, doamna Sorina Pintea a accesat o resursă aflată la dispoziția sistemului medical din România. A apelat la Mecanismul de Protecţie Civilă pentru achiziţia imunoglobulinei pentru imunodeficienţe primare din statele membre UE şi NATO. La ora la care citiți acest articol, medicamentele necesare sunt în România.

Doamna Sorina Pintea a spus, public, că asigurarea imunoglobulinei este prima prioritate! Corect! Și a mai spus că urmează să reglementeze sistemul în așa fel încât să nu mai trecem prin asemenea situații. Și, de asemenea, a precizat că, după ce va stabiliza situația, va investiga motivele pentru care s-a ajuns aici.

Rămâne de văzut în ce măsură ministrul va reuși să ducă lucrurile la bun sfârșit. Intențiile sunt bune, iar felul în care a funcționat în situație de criză arată că știe ce face. Mecanismul de Protecție Civilă nu a mai fost accesat până acum. Dar s-a dovedit o resursă, iar accesarea acestei resurse a dovedit capacitate managerială. Și a mai dovedit ceva: că suntem membri ai unei comunități internaționale capabile să își ajute membrii în situații grele. Mulțumesc și eu, alături de toți pacienții cu deficiențe de imunoglobuline din România, pentru ajutor!

DR. NICOLAE KRETZULESCU

160 YEARS SINCE THE FOUNDING OF THE ROMANIAN MEDICAL ASSOCIATION

Cristian Constantin POPA1, Andrei Alexandru MARINESCU2, Aurel George MOHAN3, George POPESCU4 and Alexandru Vlad CIUREA5

1“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Faculty of Medicine, Department of General Surgery, Bucharest, Romania; University Emergency Hospital, 2nd Surgical Clinic,

2“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Faculty of Medicine, Bucharest, Romania.

3University of Oradea, Faculty of Medicine, Department of Neurosurgery, Oradea, Romania; Bihor County Emergency Hospital, Department of Neurosurgery, Oradea, Romania.

4“Bagdasar-Arseni” Clinical Emergency Hospital, Department of Neurosurgery,

5“Carol Davila” University School of Medicine, Department of Neurosurgery, Bucharest, Romania; “Sanador Medical Center” Hospital, Department of Neurosurgery

Corresponding author: Aurel Mohan, e-mail: mohanaurel@yahoo.com

This paper is dedicated to Academician Professor Doctor Constantin Ionescu-Tîrgoviște –

President of Romanian Medical Association

 

Accepted September 25, 2017

Introduction. The founding of the Romanian Medical Association (RMA) took place in Bucharest (1857) through the enthusiasm and devotion of three Romanian medical personalities: Dr. Nicolae Kretzulescu, Dr. Carol Davila and Dr. Gheorghe Polizu. This association is the oldest Romanian scientific society and the third medical association to be founded in Europe. The essential element in this endeavor was Dr. Nicolae Kretzulescu (1812–1900), an encyclopedic personality in the Romanian United Principalities. Materials. Dr. Nicolae Kretzulescu was born in 1812 in an old nobleman family in Bucharest and received a distinguished education, having both Greek and French professors – two languages he spoke fluently. He traveled to Paris, where he graduated from high school (1835) and later from Paris Faculty of Medicine (1839). Afterwards he returned to the United Principalities of Wallachia and Moldova where he became devoted to Wallachian medicine, thus opening at Colţea Hospital the first Surgical School in Bucharest (1842). Nicolae Kretzulescu took part in the revolution of 1848 and for this was exiled in France. Later, he returned to Wallachia and partook in the crowning of Alexandru Ioan Cuza (1820–1873) as the ruler of Wallachia. During Alexandru Ioan Cuza’s reign he was nominated prime minister for two terms (1862–1863 and 1865–1866) and later the President of the United Romanian Principalities Senate (1889–1890). Nicolae Kretzulescu contributed actively in the organization of the United Romanian Principalities healthcare system. Also, he had important contributions in the country’s economic development. During the reign of Carol I of Romania (1839–1914), Nicolae Kretzulescu is promoted in the diplomatic field as the representative of Romania in multiple international centers (Berlin, Roma, Sankt Petersburg and Paris). At the same time, his academic career was successful with his nomination for tenure member of the Romanian Academic Society and later of the Romanian Academy as well. Conclusions. The personality of Nicolae Kretzulescu was essential in the second part of the XIXth Century, having multiple contributions in the medical education field, healthcare organization and administration in the United Romanian Principalities. We also mention his involvement in agriculture, church founding and delimitation of the Romanian Orthodox Church patrimony from the Greek Orthodox Church. He also had an important contribution in the diplomatic field by representing the United Romanian Principalities in the European capitals.

Key-words: Romanian Medical Association, Nicolae Kretzulescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I of Romania, Romanian Academy.

Articolul integral se gaseste pe pagina Academiei Romane:

http://www.acad.ro/sectii2002/proceedingsChemistry/doc2017-3/art08.pdf

Responsabilizarea managerilor de spital presupune depolitizarea

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea 


Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Omul sfințește locul, spune proverbul. Proverbul poate fi „citit” în nenumărate situații. Ne putem gândi la tâmplari, instalatori sau mecanici auto, dar și la manageri de companii sau conducători de instituții. Inclusiv la cele din sistemul de sănătate.

Omul sfințește locul, spune proverbul. Proverbul poate fi „citit” în nenumărate situații. Ne putem gândi la tâmplari, instalatori sau mecanici auto, dar și la manageri de companii sau conducători de instituții. Inclusiv la cele din sistemul de sănătate.   

Cel mai ușor lucru este să dai vina pentru „criza din sănătate” pe Guvern, Parlament sau  partide politice. Desigur, nu le putem mini-miza contraperformanțele înregistrate de-a lungul timpului – mă refer la subfinanțare, legislația deficitară, reformele fără sfârșit, lipsa unei viziuni integrate (medicul de familie, policlinicile, spitalele etc.), bâlbâielile din zona asigu-rărilor publice de sănătate, corupția  sau politizarea funcțiilor. Dar nu putem ignora nici lipsa calității în foarte multe situații de management în cadrul unităților medicale publice. Altfel spus, în aceleași condiții, serviciile medicale din spitalele de stat sunt dife-rite. Iar uneori diferențele sunt uriașe. Avem spitale-model, dar și spitale care au „uitat” prin subsoluri echipamente performante sau care fac deliciul știrilor cu gândaci, șoareci sau infecții nosocomiale.

Criterii de performanță ca la spitalele private, nu recrutări și numiri politice!

În mai multe rânduri, noul ministru al Sănătății, doamna Sorina Pintea, a vorbit public despre  rolul vital al managerilor de spital. Da, are dreptate. Managerii de spital pot face ca instituția să fie performantă, așa cum o pot îngropa. Dar, înainte de a cere performanță, trebuie stabilită o condiție prealabilă: recrutarea și numirea managerilor de spital pe criterii de competență, nu politice! Fără această schimbare de paradigmă, vom avea doar accidental directori de spital de bună calitate și spitale publice fanion. Aici avem exemple de management ca în Occident, iar rezultatele se văd. Iată și câteva exemple: Spitalul Orășenesc Moinești, Institutul de Oncologie Cluj-Napoca, Clinica de Neurochirurgie din Iași, Spitalul Județean din Baia Mare, Spitalul Clinic „Carol Davila” București. Iar exemple mai găsim. Dar nu este suficient să avem câteva spitale publice de elită. Toate ar trebui să fie conduse precum cele la care m-am referit.

Un bun model de inspirație pentru managerii de spital din sistemul public îl reprezintă managementul furnizorilor privați de servicii de sănătate: cabinete medicale, policlinici sau spitale. Furnizorii privați sunt orientați spre business și sunt insensibili la influențele politice. Chiar dacă plătesc din buzunar, tot mai mulți români aleg să îl acceseze pentru că, dincolo de calitatea serviciilor medicale (medicii sunt cam aceiași), pacienții sunt tratați din toate punctele de vedere ca în Occident. Bunele practici din unitățile medicale private pot fi adoptate cu ușurință și de către managerii spitalelor publice.

Filozofia unității -medicale private este bazată pe eficiență

Proprietarii afacerilor private de sănătate știu că nu pot face profit dacă fac rabat de la calitatea serviciilor. Unitățile medicale private au investit în aparatură modernă și oferă condiții de tratament foarte bune. Costurile de înființare și funcționare sunt mari, iar pentru a fi eficiente unitățile private selectează manageri care pot face performanță. Am mai spus acest lucru și îl repet: dacă la stat îți poți permite să „uiți” ani de zile aparatură performantă în depozite (aparatură care a costat mult, dar a adus și „bonusuri” pe măsură), în unitatea privată așa ceva nu se poate întâmpla.

În esență, cea mai importantă deosebire dintre cele două sisteme ține de bani și de implicarea resursei umane. Inclusiv a mana-gerilor. Astfel, în sistemul de stat susținerea financiară este limitată, autoritatea are conotație „feudală” (ține de persoane, și nu de reguli), calitatea serviciilor este direct dependentă de manager, iar medicii nu se implică (sau nu sunt lăsați să se implice) în procesele de organizare a spitalului. În sistemul privat, banii sunt alocați clar, în funcție de obiective, autoritatea se manifestă prin regulamente stricte, protocoale medicale la vedere, iar personalul medical este implicat și responsabil cu eficientizarea activității. Completarea, la externare, a fișei care măsoară mulțumirea pacientului este un mic -exemplu de măsurare a performanței manageriale.

Nivelul orientării către pacient este diferit

În unitatea de stat, răspunderea se disipează relativ ușor. În cea privată, răspunderea este clar stabilită. Ordinea și curățenia, de exemplu, țin mai degrabă de regulile bunului-simț decât de bani. Un alt exemplu: accesul vizitatorilor la pacienții internați. Spitalul privat are reguli stricte, iar cine greșește plătește! În spitalul de stat, nici orele de vizitare, nici echiparea vizitatorilor cu mască sau încălțări de protecție nu sunt respectate, iar o „atenție” dată vreunui portar poate deveni bilet de acces chiar în secția de ATI… Faceți  dumneavoastră o comparație între ce pre-supune „atenția” în unitatea sanitară publică și în cea privată. În spitalul privat dacă ai primit vreo „atenție” – ai plecat!

Lista deosebirilor este foarte lungă, nu o reiau aici. Dar o foarte mare parte din bunele practici din spitalele private pot fi preluate și implementate în spitalele pu-blice. Este nevoie doar de un management performant și de dorința de a orienta toate serviciile către pacient. 

Dar primul și cel mai -important pas în creșterea -implicării și responsabilizării managerilor de spital îl reprezintă depolitizarea numirii acestora și stabilirea unor criterii de performanță în procesul de -conducere.

Articolul este preluat de pe site-ul Romania Libera

http://romanialibera.ro/opinii/responsabilizarea-managerilor-de-spital-presupune-depolitizarea-numirilor-in-functii-717447?utm_source=rss&utm_medium=feed&utm_campaign=rss_ultimaora