Category : Presa

Home/Archive by Category "Presa" (Page 2)

Despre vaccinare și vaccin | OPINIE

Dr.+Alexandru+Vlad+Ciurea+Cumptarea+nseamn+sntate_616847

17 decese din cauza rujeolei și 3.447 de îmbolnăviri cu aceeași boală sunt cifrele recente care descriu o situație periculoasă: avem epi­demie în România! Suntem focar de infecție cu rujeolă în spațiul Uniunii Europene.

Aceste statistici vin după un final de an 2016 în care, pe lângă rujeolă, aveam probleme și cu gripa. Ce se întâmplă cu noi?

În primul rând, spațiul public este invadat de opinii antivaccinare. Sunt uimit de faptul că oameni cu pregătire intelectuală se opun vaccinării copiilor. Lipsa de încredere în vaccinare este exploatată atât de tare încât vaccinul a ajuns în situația de a fi considerat un pericol pentru sănătate. Victimele acestei propagande agresive și făcute cu mare pricepere își produc, iată, efectele.

În al doilea rând, lipsa vaccinurilor sau stocurile tot mai subțiri au făcut imposibilă acoperirea tuturor nevoilor. Aici se impun anchete ale organelor specializate ale Ministerului Sănătății, și chiar și ale altor instituții de control. Și se impune și îndreptarea legislativă. Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică un proiect de lege privind vaccinarea, iar în această perioadă se va cristaliza o lege care sper să rezolve odată pentru totdeauna această problemă. Deocamdată însă, coroborate, „atacurile“ la adresa vaccinării fac victime și vulnerabilizează comunități întregi.

Vaccinurile nu provoacă autism

Unul dintre cele mai des invocate motive pentru a refuza vaccinarea ar fi posibilele efecte secundare grave ale vaccinurilor. Adversarii vaccinării acuză prezența de metale grele în seruri și faptul că ar provoca autism. Prezența metalelor grele în seruri este interzisă de Agenţia Europeană a Medicamentului. Iar în ceea ce privește autismul, reproduc spusele reprezentantului Organizației Mondiale a Sănătății, care ne-a vizitat de curând: „Vaccinurile sunt sigure, nu provoacă autism, sunt studii care atestă acest lucru“ (Zsuzsanna Jakab, director regional al Biroului OMS pentru Europa). Vizita doamnei Zsuzsanna Jakab a fost determinată de situația gravă a vaccinării în țara noastră, o situație recunos­cută și de către premierul Sorin Grindeanu.

Academician Victor Voicu: „Institutul I. Cantacuzino este un institut de securitate națională“

Dar publicul din România s-a confruntat și cu alte probleme. Punerea pe linie moartă a Institutului I. Cantacuzino, fabricantul nostru de vaccinuri, ne-a obligat să importăm. Procedurile de achiziție sunt complicate, au fost făcute în salturi, iar stocurile au suferit.

Scriam într-un articol pu­blicat tot în „România liberă“, anul trecut, că ultimii ani din viața institutului au stat sub semnul managementului defectuos, dar și al unor jocuri de inte­rese. Competitorii internațio­nali și-au frecat mâinile de bucurie atunci când institutul nostru s-a prăbușit. Piața vaccinurilor presupune mulți bani. Mai mult, Institutul Cantacuzino are și spații și terenuri de mare valoare pe piața imobiliară. Revenirea în coordonarea Ministerului Sănătății, după ce a fost „plimbat“ pe la Edu­cație și Cercetare, ar trebui să fie de bun augur. Un ma­nagement competent, dar și o decizie politică de a readuce institutul în poziția de producător de vaccinuri (și nu numai) sunt obligatorii. Institutul Cantacu­zino are valoare medicală, valoare în cercetare, valoare educațională (se impune des­chiderea către facultățile de medicină), valoare socială și, nu în ultimul rând, valoare strategică.

Domnul academician profesor dr. Victor Voicu mi-a spus direct: „Institutul Cantacuzino este un institut de securitate națională pentru prevenția multiplelor boli, mai ales acum, în situația circulației continue a migranților“.

Institutul are și o valoare simbolică. Fondatorul său, stabilit prin Decret Regal la 1921, profesorul I. Cantacuzino, este reper al identității noastre. Domnia-sa a muncit și a studiat enorm și ne-a lăsat o moștenire pe care suntem obligați să o predăm cel puțin intactă, dacă nu mai bună, gene­rațiilor care ne urmează. Profesorul nu a lăsat moștenire nației române un simplu laborator. Institutul a funcționat și și-a făcut treaba și în perioada interbelică, și în timpul celui de-al doilea război mondial, și în vremurile comuniste. Este o instituție-simbol, parte a științei medicale a lumii.

Ce e de făcut?

Legea vaccinării trebuie adoptată. Legea nu este despre obligativitatea vaccinării, doar reglează situația actuală, o aduce, ca re­guli și proceduri, la nivelul unui stat european. Eu consider că autoritățile, medicii și personalul medical trebuie să convingă oamenii, familiile, de beneficiile vaccinării, nu să introducă vreo obligativitate. Un „om convins“ este un câștig pentru societate, un om obligat se va opune prin orice mij­loace. Avem nevoie, pe lângă lege, de ample campanii de informare. Ca medic, spun doar atât: oameni buni, vaccinați-vă copiii!

P.S.: Doar copiii sănătoși pot fi vaccinați.

Terapia prin plutire revoluţionează medicina? Tehnica prin care creierul uman îşi poate depăşi limitele!

Terapia prin plutire este un remediu minune al ultimilor cincizeci de ani. A fost testat chiar de cercetătorii de la NASA, dar şi de cei mai importanţi medici din lume. Prin plutire, s-a dovedit că trupul se poate vindeca de cele mai grave boli, iar creierul se poate dezvolta mai mult decât aţi crede. Haideţi să vedem în ce constă, mai exact, această terapie minune.

Reputatul neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea vine la Craiova!

Preocupat atat de sanatatea, cat si de latura spirituala si emotionala a pacientilor sai, profesorul doctor in neurochirurgie Alexandru Vlad Ciurea vine la Craiova vineri, 17 martie, unde isi va lansa cartea la Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman” incepand cu ora 12.

Pentru mai multe detalii accesati link-ul de mai jos:

http://www.radiocraiova.ro/reputatul-neurochirurg-alexandru-vlad-ciurea-vine-la-craiova/

20170316_174206

După 150 de ani. Istoria se repetă obsesiv

Romania Libera |  08 februarie 2016

Istoria României, citită cu luciditate, chiar și pentru un om ca mine, doar un pasionat de acest domeniu, este, pe lângă momentele de glorie ale vreunui conducător, o succesiune de alianțe, închinări către puteri străine, comploturi, trădări și schimbări de tabere.

În noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care unise Moldova și Muntenia (Valahia), era constrâns să abdice de o parte a forțelor politice românești. Nemulțumiți de regimul personal pe care domnitorul îl instaurase cu doi ani înainte, liberalii radicali și conservatorii au format o coaliție politică pentru îndepărtarea de la domnie a lui Cuza. Monstruoasa coaliție, cum era cunoscută alianța acestora, a atras facțiuni ale armatei de partea sa, iar în noaptea pe care am amintit-o l-au constrâns să abdice. Câteva zile mai târziu, Cuza și familia sa părăseau Bucureștii cu direcția Brașov.

Ce făcuse Cuza? Au rămas de notorietate reformele acestuia: a secularizat averile mănăs-tirești, a împroprietărit țăranii (Legea rurală), a instituit regimul de impozite – de la impozitul personal la cel pentru drumuri sau pământ –, a reformat învățământul. Sub domnia sa, au fost înființate universitățile de la Iași (prima din țară) și București, s-a construit prima cale ferată din România, care lega Bucureștii de Giurgiu, au fost elaborate codurile justiției.

Lista este mult mai lungă, enumerarea mea nu acoperă tot, dar e limpede că domnitorul Alexandru Ioan Cuza, sprijinit îndeaproape de ministrul și apoi premierul de atunci, Mihail Kogălniceanu, a privit spre Occident și a forțat reformarea sistemului românesc în sensul modelului pe care îl avea în țările dezvoltate din Vest, cu precădere în Franța (codurile legislative sunt de inspirație franceză)….

Citeste continuarea articolului pe site-ul Romania Libera.

S-a rugat la Dumnezeu de 23.000 de înainte de a intra în sala de operaţii

Sursa: Ziarul Libertatea / 06 Mai 2015

Neurochirugul Alexandru Vlad Ciurea, o somitate internaţională în acest domeniu, se roaga la Dumnezeu inainte sa intre in sala de operatii. “Am 23.000 de operaţii la activ şi nu mi-a murit nici un pacient pe masă. Cu toate acestea, intru în sala de operaţii cu frică, de fiecare dată! Înainte de operaţie mă rog la Dumnezeu!”

Creierul este un organ roz, care trăieşte în lichid, pluteşte în lichid. Aceasta este priveliştea pe care o vede un neurochirurg care deschide cutia craniană a unui bolnav, pe masa de operaţie.

“Creierul pulsează, ca inima, iar dacă începe să-şi piardă culoarea roz, adică devine palid, este semn de insuficienţă circulatorie, e de rău. Iar dacă s-a scurs sânge peste creier, este de rău. Sângele este otrăvitor pentru creier”, explică Alexandru Vlad Ciurea, profesor de neurochirurgie la Universitata de Medicină Carol Davila. Deşi este o somitate în domeniu – este vicepreşedinte al Asociaţiei Mondiale a Chirurgilor, singurul specialist român invitat să conferenţieze şi să participe la intervenţii chirurgicale la cea mai importantă clinică de neurochirurgie din Europa, de la Hanovra, “creierul” neurochirugiei mondiale – profesorul Ciurea intră cu frică în orice operaţie. Asta, în ciuda faptului că neurochirurgia se face astăzi la microscop, prin “neuronavigaţie”, pe scurt, tehnica medicală a avansat foarte mult.

 «Femeile însărcinate să asculte Mozart»

“Oricât de bun ai fi, oricât de bine ai face operaţia, pacientul poate avea reacţii imprevizibile. De asemenea, să ştiţi că în timpul operaţiei chirurgul se simte foarte singur. Acesta este motivul pentru care, înainte de operaţie şi în timpul operaţiei, mă rog la Dumnezeu. Transmit astfel pacientului încredere şi sănătate, iar la ieşirea din sală mă închin din nou. Eu cred că Dumnezeu este în creierul omului. Sau există o legătură spirituală între creier şi Divinitate. Iar pentru a putea interveni cu succes pe creier, trebuie să te rogi la Dumnezeu!”, explică şeful secţiei de neurochirurgie de la Sanador. După operaţie, are un mod deosebit de a se relaxa: ascultă Mozart.

“Cu tot respectul, aş vrea să transmit un mesaj femeilor însărcinate: ascultaţi cât mai des posibil «Flautul fermecat», de Mozart. Vorbesc foarte serios, muzica de acest gen linişteşte, întăreşte creierul copilului”. Programul pe care ni-l recomandă profesorul Ciurea are o eficienţă verificată în zeci de ani de către un om care a performat la nivel de elită mondială.

 

Citeste mai departe… Ziarul Libertatea / 06 Mai 2015

Alexandru Vlad Ciurea: “Un chirurg poate fi în aceeaşi zi prinţ şi cerşetor”

Profesorul doctor Alexandru Vlad Ciurea a acordat un amplu  interviu jurnalistilor de la Cotidianul. In exclusivitate pentru sursa mentionata anterior, reputatul neurochirurg a povestit despre inceputul carierei sale medicale, despre alegerile pe care le-a facut, despre complicatele operatii pe care le efectueaza cu succes.

Redam mai jos inceputul interviului. Pentru continuare accesati linkul de mai jos.

Prof. Dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea: “Un chirurg poate fi în aceeaşi zi prinţ şi cerşetor”

Peste unele destine Dumnezeu a presărat har. Cu siguranţă şi peste profesorul Ciurea, un geniu al neurochirurgiei, care şlefuieşte, cu ştiinţă şi artă, creierul uman, atinge substanţa cenuşie. Îşi iubeşte profesia cu pasiune. Cu patimă. A trudit ani în şir, a deschis porţi noi. A înfiinţat Departamentul de Cercetare în Neuroştiinţe al Spitalului Clinic “Bagdasar-Arseni”, a condus şi a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale. A făcut-o cu acea curiozitate a exploratorului.

Citeste continuarea interviului apasand aici. 

Sursa: Cotidianul / 24 august 2010

Alexandru Vlad Ciurea: “Minunile vin dupa foarte multa munca”

Profesorul doctor Alexandru Vlad Ciurea a oferit un interviu pentru Medica Academica in care a vorbit fascinantul domeniu al neurochirurgiei. Intitulat: “Minunile vin dupa foarte multa munca”, interviul integral poate fi citit aici.

Mai jos redam cateva dintre raspunsurile pe care le-a oferit reputatul neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea.

 

Neurochirurgia este fascinantă, cu atât mai pasionantă cu cât o cunoşti mai bine, spune Prof. Alexandru Vlad Ciurea, vicepreşedinte al Societăţii Mondiale a Neurochirurgilor, şi una din cele mai proeminente figuri ale acestui domeniu. Prof. Ciurea face bilanţul progreselor aduse de dezvoltarea imagisticii în neurochirurgie, cu efectul dispariţiei mortalităţii imediate, rememorând atât entuziasmul tinereţii cât şi reuşitele maturităţii, precum şi recunoaşterea valorii neurochirurgiei româneşti prin participarea la lucrări de referinţă internaţionale. „Minunile există, vin spre tine fără să le cauţi, dar vin cu foarte multă muncă”, spune prof. Alexandru Ciurea.

 

Cum e neurochirurgia?

Este exact ca Gioconda lui Leonardo da Vinci, supremă, sublimă, de neatins, şi rămâne necunoscută exact ca zâmbetul ei. Este exact ca o floare, de care trebuie să ai grijă din toate punctele de vedere… Nu poţi obţine de la această floare nimic fără muncă. Şi numai să pui apă nu ajunge; mai trebuie multe, inclusiv să te apropii, să-i vorbeşti şi să înţelegi că are nevoie de o îngrijire şi o gândire speciale.

 

Înţeleg că pasiunea care v-a făcut să o alegeţi nu s-a diminuat, ci dimpotrivă!

Dimpotrivă, s-a amplificat! Cu cât lucrezi mai mult în domeniul neuroştiinţelor şi al neurochirurgiei, cu atât descoperi pas cu pas lucruri din ce în ce mai noi, mai fascinante, şi cu atât te autoperfecţionezi. Învăţăm zilnic de la bolnav, mai ales acum când avem această minunată neuroimagistică; acum se face RMN, pre-operator şi post-operator, şi vedem ce am obţinut şi ce sechele au rămas după operaţie.

Azi am avut o persoană tânără care de doi ani, de frică, nu s-a operat, şi a venit cu o tumoră cu grad mic de malignitate, situată fronto-temporo-insular, pe partea stângă. Strategia operatorie era să scot cât mai mult din tumoră – exact aşa cum a spus şi prof. Leon Dănăilă, n-ai voie să atingi creierul decât sub microscop – ca să constat la sfârşitul operaţiei că te poate urmări cu privirea, şi, mai ales, poate vorbi. Cred că astăzi am obţinut, pentru mine, tot atâta energie cât Guvernul României la un loc!

Viaţa de neurochirurg este foarte dură şi grea. Trebuie să renunţi la foarte multe lucruri – distracţii, călătorii, invitaţii, petreceri… Însăşi familia ta este neglijată. Dar nu se poate realiza altfel o meserie atât de grea. Trebuie să te scoli cât mai de dimineaţă, cu capul cât mai limpede – mă trezesc la 5,30, fac o plimbare cu căţelul, după care mă pregătesc ca un şcolar pentru ce am de făcut. Ajung la spital la 7, şi într-o jumătate de oră fac bilanţul activităţii operatorii şi clinice pe ziua respectivă, care nu ştiu când se termină.

Toată medicina mi-a plăcut. Am început la Cluj şi am continuat la Bucureşti, din anul V. Am avut profesori eminenţi, care m-au marcat în pregătirea medicală, în care voiam să acumulez cât mai mult, de plăcere. Niciodată nu m-am simţit apăsat, voiam să am o medie cât mai bună… Şi toată generaţia mea a fost dedicată învăţăturii, bibliotecii, şi toţi au ajuns profesori de medicină.

 

Continuarea interviului aici.

Sursa: Medica Academica / 2 mai 2012