Category : Articole

Home/Archive by Category "Articole"

Sfat de Sănătate. De ce apare hernia cervicală și cum o tratăm

 

 

Mă doare un pic spatele, am amorțit și parcă mă doare și o mână. Sunt simptome pe care mulți le ignoră. Mare atenție însă, ar putea fi vorba de o afecțiune importantă, mai exact o hernie de disc cervicală. Neurochirurgul Vlad Ciurea a vorbit la „Sfat de Sănătate” despre cum recunoaștem acestă afecțiune și când este cazul să ajungem la bisturiu.

Hernia de disc cervicală este foarte interesantă. Ani de zile nu s-a cunoscut foarte bine iar acum se întâlnește din ce în ce mai des. Hernia cervicală poate apărea dintr-o dată.  

Simptomele herniei de disc cervicală: 
durere puternică între umeri
amorțeală brațe

Hernia de disc are trei faze. Primele două se pot trata medicamentos, dacă nu, se ajunge la metoda chirurgicală. Diagnosticul clininic și imagistic indică tipul de tratament. 

Hernia cervicală se poate confunda cu: 
reumatism 
mișcare bruscă 
efort fără încălzire 

Prevenția herniei de disc:
mișcare relaxare coloană 
înot 
mișcare de înviorare dimineața 
masaj 
băi terapeutice 

Persoanele predispuse sunt cele care stau la calculator, șoferii și medicii. 

 Articolul a fost preluat de pe site-ul oficial Antena 3: 

MEDSHOW, cu Emma Zeicescu și prof. dr. Vlad Ciure – Bolile neurodegenerative și sănătatea creierului

Sănătatea întregului organism depinde de sănătatea creierului. Cum îl menținem sănătos?
* traumatisme
* BURNOUT
* boli neurodegenerative
* demență
* Alzheimer
* Parkinson
Ce sunt, cum apar, cum le recunoaștem și când trebuie să mergem la medic?

MEDSHOW, cu Emma Zeicescu și
Prof. Dr. Vlad Ciurea, medic neurochirurg

Tinerete fara batranete

Profesor Alexandru Vlad Ciurea – Neurogeneza și stimularea de noi neuroni!

 

  Interviul cu domnul Profesor Alexandru Vlad Ciurea este redat de la minutul 32:00 din acest videoclip, pana la final. Vizionare placuta!

 

„Opt ore de somn, opt ore de muncă şi opt ore de recreere”

 

Prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, crede că un stil de viață echilibrat, găsirea „plăcerii de a trăi”, împreună cu proiecţiile şi planurile pe care le facem pentru viitor sunt lucruri care duc la îmbunătăţirea activităţii cerebrale. Profesorul mai spune că, în relaţia cu semenii, să fim deschişi şi empatici, pentru că „dacă faceţi bine, veţi primi bine. Fiţi convinşi de lucrul acesta”. De ce datele statistice ne arată o creştere a numărului bolnavilor de Alzheimer sau care sunt semnele unui accident vascular cerebral sunt alte teme pe care preşe­dintele de onoare al Societăţii Române de Neurochirurgie le-a detaliat pentru cititorii „Ziarului Lumina”.

Credinţa în Dumnezeu şi rugăciunile îl ajută pe bolnav să se vindece, să lupte cu boala şi să se recupereze atât din punct de vedere fizic, cât şi la nivel mental. Foarte mulţi medici nu concep a-şi începe actul medical, operaţiile, fără a se ruga pentru buna călăuzire a mâinilor şi a minţii. Renumitul neurochirurg, prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea,  preşedinte de onoare al Societăţii Române de Neurochirurgie, director ştiinţific la Spitalul Sanador din Capitală şi artizan al unui număr de peste 23 de mii de operaţii pe creier în 50 de ani de activitate, susţine că rugăciunea şi credinţa în Dumnezeu aduc numeroase beneficii organismului.

îÎn momentele când suferim şi suntem loviţi de un necaz, de o boală, credinţa sinceră ne ajută enorm pentru că măreşte puterea organismului de a lupta şi creşte imunitatea, multiplică acele celule care sunt pregătite să lupte împotriva unei boli, ca să ne scoată din impas”, spune prof. univ. dr. Ciurea. „Înainte de operaţie şi în timpul operaţiei mă rog lui Dumnezeu: transmit astfel pacientului încredere şi sănătate. Iar la ieşirea din sală mă închin din nou”, afirmă cu sinceritate neurochirurgul în cartea îCălătorii în centrul gândirii”.

Totodată, prof. Ciurea susține că, atunci când suntem singuri, „numai Dumnezeu ne poate ajuta”, iar în relaţia cu semenii, să fim deschişi şi empatici, pentru că „dacă faceţi bine, veţi primi bine. Fiţi convinşi de lucrul acesta”. Şi, paradoxal, într-o perioadă a civilizaţiei umane când timpul şi spaţialitatea au căpătat alte forme şi înţelesuri datorită tehnologiei, când putem ajunge în câteva secunde de la un capăt la celălalt al pământului cu ajutorul internetului, când oamenii din cele patru zări se văd într-o clipă, ne simţim tot mai singuri. Ne enervăm din orice, ne stresăm, mâncăm haotic, avem o viaţă agitată cu nopţi nedormite. Ne agresăm astfel creierul, îl punem în dificultate, nu-i oferim posibilitatea să se odihnească, să se revigoreze pentru a funcţiona în parametri optimi. Şi de aici până la a dezvolta un accident vascular cerebral nu mai este decât un pas în unele cazuri.

În urmă cu 40 de ani, spune neurochirurgul, accidentele vasculare cerebrale erau foarte rare. De unde au apărut? Din cauza modului nostru de raportare la civilizaţie, a stilului de viaţă. „Ca şi inima, creierul este plin de vase, iar aceste vase se pot închide (accident vascular ischemic), parte din vase nu mai funcţionează. De ce? Pentru că ne enervăm, claxonăm, fumăm, nu ne odihnim, nu dormim, şi atunci circulaţia în creier nu se mai produce normal, creierul având de suferit”, explică medicul.

O persoană are brusc tulburări de vorbire, scapă obiecte, nu se concentrează, are tulburări de echilibru sau spune că este foarte obosită. Sunt semne clare că se instalează un accident vascular cerebral. „Persoana în cauză trebuie întinsă imediat şi vom chema urgent o autosanitară pentru a o transporta la spital şi a-i administra primele medicamente de oprire a accidentului. Marile accidente vasculare cerebrale se produc seara, după o zi de muncă solicitantă, dar apar de multe ori şi în urma unor discuţii aprinse, certuri, când tensiunea creşte şi se pot produce tragedii”, arată neurochirurgul.

Cu anii, numărul celulelor nervoase „nobile”, aşa cum a denumit profesorul Ciurea neuronii, încep să moară, iar funcţiile creierului suferă modificări importante: atenţia scade, memoria ne lasă, în special cea recentă, deciziile le luăm mai greu, nu mai avem acelaşi nivel de empatie ca înainte. Factorii descriși că pot declanşa un accident vascular cerebral scurtcircuitează în timp şi funcţiile creierului, conducând, la un moment dat, la instalarea Alzheimerului, o formă de demenţă care afectează major creierul. „La un moment dat constaţi că nu mai ai aceeaşi atenţie ca înainte, că nu mai localizezi bine lucrurile, că memoria recentă se pierde. De ce scad aceste funcţii? Tot din cauza noastră, pentru că ani de zile am tras de noi, am lucrat noaptea în loc să ne odihnim, ani de zile ne-am certat, ne-am contrazis, am asistat la divorţuri şi am fost supuşi unor traume majore. Ce putem noi face? Să prevenim. Opt ore de somn, opt ore de activitate profesională şi opt ore în care să facem alte activităţi care să ne producă plăcere: cumpărături, spectacole, întâlniri cu prietenii, expoziţii etc.”

De ce datele statistice ne arată o creştere a numărului bolnavilor de Alzheimer? Pentru că, ne-a spus prof. dr. Ciurea, a crescut speranţa de viaţă, oamenii trăiesc mult mai mult, astfel că şi incidenţa unor boli precum cele degenerative va fi mai mare.

Măsuri de prevenţie pentru un creier sănătos

Cum ajutăm creierul să reziste „atacurilor” din exterior? Oferindu-i ce-i place: somn, relaxare, linişte trupească şi sufletească, apă şi alimente bogate în vitamina E şi B12.

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea a realizat un aşa-numit decalog, zece reguli de aur ale funcţionării perfecte a creierului: „Cele zece porunci debutează cu trezitul cât mai devreme, cu duşul de dimineaţă, revigorant, deschidem larg ferestrele şi inspirăm aerul de dimineaţă, care se duce direct în creier. Bem un pahar cu apă la temperatura camerei – îndepărtează toxinele din intestine, şi nu uităm de mişcările de înviorare, foarte importante pentru a pune în mişcare organismul. După un mic dejun în linişte şi pe aşezate, urmează cafeaua. Abia acum şi pe cât posibil să nu fie însoţită de ţigară, pentru că nicotina produce o îngustare a vaselor cerebrale. Plecăm către serviciu sau/şi şcoală în linişte, nu claxonăm în trafic, iar la serviciu, pe cât posibil, ne facem treaba strict legată de activitatea profesională. Munca trebuie să fie muncă. Prânzul trebuie să fie cât mai uşor şi pe cât posibil să zâmbim, ne ajută la psihic, detensionează atmosfera. După ora 19:00 este indicat să ne oferim o stare de linişte şi de repaus. Apoi, masa de seară trebuie să fie relaxantă, să conţină mult peşte, fructe de mare. În general, din alimentaţia noastră, pentru o bună protejare a creierului, nu trebuie să lipsească vitaminele E şi B12, pe care le regăsim în toate seminţele posibile, nuci, brocoli, puţin vin roşu, peşte crud, proaspăt, exclus de crescătorie, toate acestea ajută foarte mult celulele nervoase. Seara se va încheia, obligatoriu, cu o carte în mână, cititul reprezintă un exerciţiu extrem de important pentru creier. Şi, astfel, în jur de 21:30, fără telefon, fără televizor, fără breaking-news, ne pregătim pentru somn, nu înainte de a citi. În acest mod ajut organismul să prevină anumite boli”.

Totodată, spune neurochirurgul, pentru o bună funcţionare trebuie să oferim creierului, la anumite intervale de timp, lucruri care să-i producă plăcere: o ieşire relaxantă cu prietenii, un peisaj frumos dintr-o călătorie, o muzică bună, o operă de artă, o piesă de teatru, un spectacol etc. Să existe acea „plăcere de a trăi” care, împreună cu proiecţiile şi planurile pe care le facem pentru viitor, duc la îmbunătăţirea activităţii cerebrale. 

Semnele care ne trimit la consultul neurologic

Creierul este un organ care ne fascinează şi ne înspăimântă totodată. De exemplu, mult mai deschişi şi fără teamă mergem la cardiolog să ne „căutăm” de inimă sau la oftalmolog să ne „privim ochii”.

Şi totuşi, când ar trebui să ne programăm pentru un consult neurologic, să aflăm de la specialişti în ce mod putem să îngrijim creierul? Exceptând cazurile când o persoană prezintă dureri de cap, greţuri şi vărsături la primele ore ale dimineţii şi ar trebui să se prezinte în regim de urgenţă la neurolog, este bine să facem un RMN dacă avem o carieră într-un domeniu solicitant, o funcţie de răspundere, dacă constatăm că în anumite momente nu mai dăm acelaşi randament, avem tulburări de vorbire, de scris, de memorie, de atenţie sau frecvente dureri de cap inexplicabile. „Nu trebuie să stăm până în ultimul moment, nu trebuie să ajungi la doctor, cum se spune „prea târziu”, ne sfătuieşte renumitul neurochirurg.

 

Articolul este preluata de pe site-ul Ziarul Lumina:

https://ziarullumina.ro/societate/sanatate/opt-ore-de-somn-opt-ore-de-munca-si-opt-ore-de-recreere-145935.html

 

Povestea de viață și de carieră a unui renumit neurochirurg din România, Profesorul Dr. A.V. Ciurea

rofesor Dr. A.V. Ciurea este probabil unul din cei mai cunoscuți neurochirurgi români, cu peste 23 de mii de operații pe creier efectuate în cariera sa, jumătate fiind pacienți copii.

Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea a ajuns medic deoarece era cumva de datoria sa să continue tradiția familiei, atât bunicii, cât și tatăl său fiind medici. În studenție, bunica sa l-a luat în spital să facă stagii de practică benevolă pentru a se căli psihic pentru ceea ce avea să urmeze. A lucrat sub îndrumarea Prof. Dr. Arseni căruia inițial i-a spus că nu vrea să devină neurochirurg, iar acesta l-a înțeles și l-a îndrumat către chirurgie generală, știind probabil că la un moment dat îl va „aduce în branșă”. Și așa a fost.  A urmat o carieră impresionantă, cu 35 de cărți publicate, cea mai importantă fiind poate „Tratatul de Neurochirurgie”, cu recunoaștere națională și internațională și cu o implicare solidă în cercetarea științifică.

Cum singur spune, a fost al doilea după șefa sa, Dr. Lenke Horvarth, care știa să opereze copii pe creier.

Înainte de fiecare operație, Profesor Dr. A.V. Ciurea spunea că se gândește la părinți și se roagă la Dumnezeu, semn că știința întotdeauna are nevoie de credință și miracol.

A fost ani de zile managerul spitalului Bagdasar-Arseni, însă de ceva timp nu mai lucrează la stat, dând posibilitatea de afirmare generației tinere de neurochirurgi.

 O poveste impresionantă de carieră și de viață, în câteva minute de lectură.
 

Ce înseamnă pentru dumneavoastră neurochirurgia și când avem nevoie de ea?

 
Profesor Dr. A.V. Ciurea: Pentru mine neurochirurgia însemnă suflet, viață, lumină, conștiință. Avem nevoie de neurochirurgie în fiecare clipă a unei zile obișnuite pentru că am putea aluneca sau cădea, am putea avea dureri de cap groaznice, am putea să ne pierdem cunoștința, mai ales în fața unui neurochirurg care vă privește atent și vă scanează gândurile.

Cum ați decis să vă specializați în neurochirurgie? Care a fost a doua specializare pe listă?

Cu greu m-am decis să mă specializez în neurochirurgie. A fost o întâmplare, dar nu o regret deloc. Am ajuns la excepționalul Profesor Constantin Arseni, care mi-a fost de asemenea și mentor, având curajul să-i transmit că nu doresc această meserie. Domnia sa (profesorul Constantin Arseni) după o privire extrem de pătrunzătoare, a fost de acord cu mine și m-am format treptat pe chirurgie generală, ortopedie și după aceea pe neurochirurgie.

  
Am lucrat cu regretabilul Prof. Dr. Mircea Olteanu (medic oftalmolog) care mi-a deschis apetitul pentru operațiile pe ochi și pentru microchirurgie.

A doua specializare pe listă a fost chirurgia oftalmologică.

Dar cum ați decis să deveniți medic? Care a fost momentul din viața dumneavoastră în care ați pus degetul pe facultatea de Medicină și de ce?

Consiliul familiei a decis în unanimitate să devin medic întrucât tradiția era respectată de trei generații.

În ultima clasă de liceu, în Brașov, am decis că voi merge la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj Napoca.

 

Ce visați să vă faceți când erați mic?

Medic și de asemnea și profesor universitar.

Unde ați copilărit și cum era familia dumneavoastră?

Am avut mulți medici în familie, inclusiv bunicii mei din Vaslui. Am copilărit la Vaslui dar și la Brașov sub Dealul Melcilor.

Bunicii mei vorbeau numai despre medicină în fața mea și la 6 ani aflasem cu surprindere ce este un forceps și că acesta ajută la aducerea pe lume a copiilor.. Biblioteca bunicului meu era impresionată: era formată din cărți de medicină în engleză, franceză și germană.

Cultura generală și medicală era cu totul exceptională, iar limbajul mai mult decât academic. De multe ori, se vorbea direct în limba franceză. În rest, am bătut, copil fiind, toate cărările și potecile de sus de la Tâmpa și până la Postavarul în Poiana Brașov.

Cu studenții de la facultatea de Medicină, în Sibiu

Vă amintiți prima zi în spital? Dar prima operație?

 

Profesor Dr. A.V. Ciurea: Prima zi de spital am avut-o într-un stagiu din anul II de facultate, benevol, în cadrul Spitalului Județean din Vaslui, unde m-a dus chiar bunica mea de mână și am asistat la primele operații chirurgicale, pentru testarea rezistenței psihice. Chirurgul operator fiind chiar Dr. Bancu, directorul spitalului.

Când am ajuns la Profesorul Constantin Arseni eram deja chirurg întrucât parcursesem doi ani de externat și trei ani de internat, deci, peste patru semestre de specialități chirurgicale.  Domnia sa era sever, chiar și cu el însuși. Începea programul în spital la ora 5 dimineața, știa tot ce se întâmpla în cadrul clinicii, răsfoia toată corespondența dar și toate revistele ce îi ajungeau în cabinet. Avea un cuvânt pentru oricine, în funcție de ținută, nivel intelectual și merite. Nu regret deloc această întâlnire și formare austeră, mai rău ca la cazarmă. Se lucra „zi lumină”.

Prima operație, un marinar căzut în cala vaporului care a prezentat un hematom extradural pe care l-am evacuat cu succes. Pacientul a trăit mulți ani după aceea.

Wikipedia spune că ați realizat peste 20 de mii de operații pe creier, dintre care jumătate la copii. Ce simțiți atunci când aveți un copil pe masa de operație?

Am realizat peste 23.000 de operații, datele din Wikipedia oprindu-se în anul 2011. 17 ani m-am specializat numai pe neurochirurgie pediatrică, strângând din dinți, lucrând zi lumină, învățând, citind, operând și iar am învățat, întrucât cu excepția șefei mele, Dr. Lenke Horvarth, nimeni nu cunoștea această meserie în țară: neurochirurgia pediatrică.

Ulterior am scris 3 cărți despre acest subiect, devenind membru al Societății Internaționale de Neurochirurgie Pediatrică.

Când am un copil pe masa de operație mă gândesc la părinții acestuia, dar și la Dumnezeu.

Care a fost cel mai emoționant moment din cariera dumneavoastră?

Cel mai emoționant moment din cariera mea a fost atunci când am reușit să intru primul la UMF din Cluj, cu media 9,42, la grupa de admitere pentru fiii de intelectuali (o grupă extrem de restrictivă).

Al doilea moment a fost când am luat examenul de medic primar în neurochirurgie pe țară cu media 9,82 iar prezentarea cazului clinic am facut-o într-un auditoriu de peste 40 de persoane.

Al treilea moment a fost atunci când am fost votat în anul 2005 ca Vice Președinte al Societății Mondiale de Neurochirurgie (WFNS), în Marrakech, Maroc, în prezența a peste 3500 de specialiști din acest domeniu.

Dar cel mai dureros?

Profesor Dr. A.V. Ciurea: Cel mai dureros moment al carierei mele, din nefericire, întrucât chirurgia pe sistemul nervos este extrem de complexă, dificilă, dar și imprevizibilă, a fost acela când am operat o tumoră gigantică de emisfer cerebral dreapta, operație extrem de reușită care a presupus îndepărtarea întregii tumori. La închidere a prezentat o sângerare generală din întreg patul cerebral comprimat de către tumoră … fără alte comentarii.

Știu că aveți doi copii, fiecare pe alt drum. V-ați dorit vreodată să vă calce pe urme?

Da, mi-am dorit să îmi calce pe urme. Din nefericire, am fost un prost exemplu pentru ei, fiind continuu plecat, ocupat, tracasat, deci…un tată absent de acasă. Băiatul meu este inginer auto, iar fetița mea este medic primar stomatolog.

Profesor Dr. A.V. Ciurea la ceremonia de acordare a titlului Doctor Honoris Causa – Universitatea Petre Andrei din Iași

V-ați pus vreodată în pielea părinților ai căror copii ajung la dumneavoastră? 

Întotdeauna. M-am rugat la Dumnezeu să fie totul bine. Un tată mi-a spus înainte de operație că dacă îi va deceda copilul, mă va împușca. Am fost complet de acord și am scris un articol intitulat „Medicina cu pistolul la tâmplă.” OPERAȚIA A REUȘIT!

Ce vă călăuzește înainte de operație? la ce vă gândiți și de ce superstiții țineți cont?

Sunt o serie de parametri care trebuie îndepliniți referitor la efectuarea unei operații neurochirurgicale. În afară de aceștia contează sufletul neurochirugului și credința sa în Dumnezeu.

Cui i-ați mulțumi în viață?

Părinților mei, în primul rând, dar și Prof. Dr. Constantin Arseni și Prof. Dr. Alexandru Constantinovici, cei ce m-au format ca medic neurochirurg.

Ce regret aveți în viață?

Regret că nu mi-am dedicat mai mult timp cercetării. Am publicat prea puține cărți (35) și că experiența pe care am acumulat-o nu am împărtășit-o mai mult celor din jur.

Profesor Dr. A.V. Ciurea împreună cu Prof.Univ.Dr. Doru Tompea, după susținerea prelegerii inaugurale „Asemănarea anatomică a sistemului nervos dintre om și delfin (vărul nostru ancestral)” din cadrul sesiunii de comunicări științifice UPA Iași.

Înțeleg că ați ieșit din sistemul de stat. De ce ați făcut alegerea aceasta?

Este adevărat că pacienții mă caută. Am cazuri din țară, dar și din străinătate. Este momentul să lași loc liber altui neurochirurg tânăr și mai dornic de afirmare. Aceasta este legea firii și a naturii care trebuie respectată.

Cum vi se pare că arată azi sistemul medical din România?

Sistemul medical are performanțe cu totul deosebite, adevărate vârfuri în multe specialități: chirurgie endoscopică, chirurgia transplantului hepatic și renal, chirurgia oftalmologică. Desigur neurochirurgia actuală prezintă performanțe incredibile la nivel internațional.

Disfunctionalitățile din cadrul sistemului care apar frecvent se datorează lipsei de devotament, educației medicale și non comunicării din cadrul centrelor de primiri urgențe și unităților spitalicești.

 

Profesor Dr. A.V. Ciurea la ceremonia de acordare a titlului Visiting Professor la INI Center din Hanovra. Titlul a fost acordat de fondatorul INI, Prof.Dr. Madjid Samii

Ce îmi spuneți despre felul în care soarele afectează activitatea neuronală? În ce fel și cât de grav poate fi?

Din antichitate se cunoaște faptul că expunerea la soare este periculoasă, exemplul beduinilor din deșert care se ascund de soare este revelator. Actuala climă din România, cu raze UV este extrem de periculoasă pentru celule nervoase – neuroni. În orele de vârf, de caniculă, NU VĂ EXPUNEȚI LA SOARE – nici dumneavoastră, dar nici copiii dumneavoastră. Un număr mare de celule nervoase se distrug exact ca și cele de la nivelul tegumentelor.

Ce alți factori pot provoca daune cerebrale pe termen lung?

Stresul, cel mai nociv element pentru sistemul nervos, care poate fi comparat cu fenomenul de electrocutare.

În aceste condiții au apărut și fenomenele frecvente de epuizare nervoasă, atât de moderne, pe înțelesul tuturor fiind denumit SINDROM BURN OUT. La acesta se adaugă fenomenele conflictuale, suprasolicitarea, tracasarea, privarea de odihnă, dar și depresia.

Și ce mod de viață ar trebui să adoptăm pentru a avea parte de o „judecată” sănătoasă până la bătrânețe?

Noțiunea de „Tinerețe fără bătrânețe” o dorim cu toții. Pentru acest lucru, trebuie să respectăm cele zece porunci zilnice, pe care le-am menționat în mod repetat pe internet, la care se adaugă autocontrolul. Daca Dumnezeu ne-a dat creierul, trebuie să-l educăm și să-l folosim.

Vă vedeți la pensie? Cum ar trebui zugrăvit tabloul ca să vă placă această imagine?

Nu cunosc acest cuvânt de pensionar. Medicina nu este o disciplină contabilizată și pontată pe ore. Cu cât lucrezi mai mult, cu atât te menții, conform proverbului românesc: „Ești în treabă, toți te întreabă”.

Ce vă face fericit?

Ce mă face fericit? Toate lucrurile care aduc liniștea și curățenia sufletească. Menționez faptul că nu știu să înjur. Ar trebui să mă învățați.

Orice fel de discuție reprezintă un element de punere în valoare a cunoștințelor și de ridicare a IQ-ului, deci, o fericire continuă intelectuală.

Odată cu descărcarea intelectuală, întreg organismul va face un pas înainte spre viață, sănătate, tinerețe … fericire.

 

Articolul este preluat de pe site-ul oficial Life.ro

https://life.ro/povestea-de-viata-si-de-cariera-a-unui-dintre-cei-mai-renumiti-neurochirurgi-din-romania-profesorul-dr-a-v-ciurea-un-tata-mi-a-spus-inainte-de-operatie-ca-daca-ii-va-deceda-copilul-ma-v/

România paradoxală: între ură și pietate

 

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

 

 

 

Două evenimente mari au marcat major România la finele lunii mai și începutul lunii iunie: ale­gerile europarlamentare și vizita Sanctității Sale, Papa Francisc. Ambele cu impact public major. Și alegerile, și vizita Papei au ținut prima pagină a ziarelor și au fost puternic mediatizate și înainte să aibă loc. Paradoxal, dar românii s-au comportat diferit într-o manieră neașteptată, dar categorică. Dacă alegerile au fost precedate de un val de ură și ostilitate, vizita Suveranului Pontif a arătat lumii un popor respectuos și cucernic până la pietate. Cum suntem de fapt? Iată o întrebare la care ar trebui să ne răspundem fiecare singuri, în intimitatea noastră, în sufletul nostru. Pentru că, dacă încercăm să privim cu obiectivitate atitudinile complet diferite ale acelorași oameni, s-ar putea să nu mai înțelegem nimic!

Alegerile europarla­mentare s-au purtat pe un val de ură aproape furibundă a unei însemnate părți a publicului alegător față de PSD și de liderul partidului (de atunci!), Liviu Dragnea. Opoziția a purtat luni de zile un atac la baionetă împotriva puterii. Liberali și progresiști laolaltă, susținuți și de membrii partidului lui Victor Ponta, au avut o agendă de atac politic de o ostilitate extremă la adresa PSD și, în subsidiar, și la adresa ALDE. Mesajele de acest tip s-au propagat într-un ritm amețitor pe toate canalele de comunicare, iar mediul online, care este cel mai puțin reglementat canal de comunicare, a îngăduit perpetuarea infinită a insultei sau a agresivității de limbaj.

Nu vreau să credeți că împart vinovății, până la urmă contează poate mai puțin cine a declanșat operațiunea „insulta” și contează mai mult faptul că, în numele unei false libertăți de exprimare, o mulțime de români au devenit propagatori ai urii în cea mai pură stare a acesteia!

Ei, bine, dacă cineva mai avea îndoieli că societatea românească este scindată, această campanie electorală a europarlamentarelor cred că a risipit orice dubiu în acest sens. Am văzut și am auzit de toate, de parcă în România se pregătea declanșarea unui război civil!…

Alegerile au trecut, rezultatele au produs surprize, iar numărul mare de cetățeni care au ieșit la vot a reașezat piesele de pe tabla de șah a politicii românești. Este adevărat că mi-aș fi dorit mai multă dezbatere pe temele dedicate Parlamentului European, evoluției viitoare a Uniunii Europene sau a spațiului Schengen, dar poate discutăm altă dată acest „aspect”.

Alegerile au trecut, iar Liviu Dragnea a fost condamnat la închisoare (regretabil faptul că acei colegi ai săi care îi datorează pozițiile de demnitar din stat s-au spălat pe mâini în grabă mare!). Bătălia politică însă continuă și se pare că vom avea o vară fierbinte. Dar până să se încaiere din nou propagandiștii de serviciu, vizita Papei Francisc a produs un moment de neașteptată pace și bună înțelegere.

Zilele în care Suveranul Pontif s-a aflat în România au fost încărcate de Pace. Parcă dintr-o dată aversiunea unora împotriva celorlalți s-a stins. Parcă întâlnindu-se cu preșe­dintele și cu premierul, bătălia politică a intrat într-un demn armistițiu. Te-ai fi așteptat poate ca din mesajele politicienilor să răzbată vreo frântură de declarație de război politic, dar nu a fost așa. Întâlniri sensibile sau cu potențial de risc de scandal au fost transformate în întâlniri pline de armonie. Nici rromii, nici maghiarii, nici greco-catolicii, nici ortodocșii și nici inamicii acestora, oricare ar fi ei, nu au furnizat vreun crâmpei de scandal.

Imaginea generală a fost a unui popor demn și res­pectuos, care își primește oaspeții cu bucurie și care trăiește în deplină armonie cu sine. Aceasta a fost imaginea României, așa a fost prezentată în mass-media străine.

Revin la întrebarea de la începutul acestui articol: cum suntem noi de fapt? Poate suntem farisei, atacăm Catedrala Mântuirii Neamului și îi consi­derăm pe susținătorii referendumului pentru familia tradițională înapoiați, dar când trebuie „să facem frumos”, vizităm catedrala și ne purtăm ca niște creștini. Poate suntem încă începători în înțelegerea democrației și a mecanismelor sale. Poate suntem cu adevărat creștini sau poate suntem un popor pasional. Poate suntem din toate câte puțin, iar atunci mai avem de parcurs un drum lung, educațional în sens complex, până la a fi un întreg și a ne înțelege rostul. Anii de comunism, dar și anii îndelungatei tranziții ne-au contorsionat, ne-au smuls din rădăcini și ne-au deformat ca atitudine.

Dar vizita Papei Francisc ne-a arătat ceva important: avem o acută nevo­ie de emoție pozitivă. De vorbe blânde, clare și simple. De cuviință și respect. Papa a transmis o enormă emoție pozitivă, care, iată, ne-a făcut un imens bine ­interior. Și îi mulțumim! Poate cu această vizită s-a încheiat o etapă în formarea noastră. Îmi place să cred acest ­lucru.

Articolul a fost preluat de pe site-ul Romania Libera:

https://m.romanialibera.ro/opinii/romania-paradoxala-intre-ura-si-pietate-786752

 

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea: „Emoțiile și sentimentele ne influențează sănătatea”

 
 
 
 
Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, unul dintre marii neurochirurgi pe care îi are România, în prezent, cu peste 23.000 de operații efectuate pe creier, multe dintre acestea – la copii, declară că emoțiile și sentimentele influențează starea de sănătate a oamenilor și este important ca ei să gândească pozitiv. „În clipa în care vezi totul pozitiv, toate funcțiile cerebrale funcționează și se produce un balsam de serotonină care deschide toate ușile creierului. Consider că trebuie să vedem numai partea bună a lucrurilor și să privim înainte. Nu trebuie să ne uităm înapoi. Răspunsul este ce fac eu de acum înainte. Și mai este o chestiune foarte interesantă pe care a spus-o Confucius: «Mai bine aprinzi o luminiță, decât să protestezi față de întuneric»”, a declarat într-un interviu pentru Reporter Global prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.
Prof Dr. Alexandru Ciurea

Medicina a evoluat spectaculos față de anii  ‘80-‘90, iar deceniile de activitate au făcut ca profesorul Ciurea să practice neurochirurgia atât în vremurile în care diagnosticul era pus mai mult în baza unui examen clinic, cât și acum, când se operează pe creier cu microscoape 3D, iar neurochirurgul poate să ajungă la zona de interes cu ajutorul neuronavigației, numită și GPS-ul neurochirurgului (aceasta seamănă cu navigația clasică, doar că, în loc de harta drumurilor, se folosește o hartă a creierului pacientului). „Când am început eu specializarea în neurochirurgie, diagnosticul era preponderent clinic. Se examinau bolnavii, cum se spune, din cap până în picioare, bolnavul era bine evaluat, iar semnele neurologice pe care noi le constatam le adunam în sindroame și le prezentam, în general, la vizită, direct profesorului și atunci se trăgea o concluzie cam ce patologie ar fi și ce investigații se fac. Investigațiile erau foarte puține. Minim de informații și, cu toate acestea, se reușea să se intervină neurochirurgical și chiar existau rezultate remarcabile pentru acele vremuri. Poate că ne ajuta Dumnezeu să intrăm în această structură cu totul deosebită, creierul. Totuși, nu puteam să deschidem cutia craniană așa cum se deschidea spre exemplu abdomenul și să ne uităm la ce e acolo. Pe baza diferitelor semne și sindroame neurologice, se făcea localizarea. Se mai făcea și localizarea anatomică și astfel deschideam zona respectivă. Că se întâmpla să se greșească, da, se greșea, dar se cunoșteau aceste lucruri, se refăceau toate datele și se continua sau se găsea o altă soluție. Era foarte greu, dar cred că orice treaptă duce la o nouă treaptă. Nu se putea ajunge la superioritatea actuală dacă nu se trecea prin acea situație cu totul și cu totul dificilă de atunci”, declară prof. dr Alexandru Vlad Ciurea.

Gânditul, vorbitul și ciocolata stimulează apariția de noi neuroni

Nu doar tehnologia a evoluat în domeniul medical. Descoperirile legate de activitatea creierului au ajuns la un nivel care, în trecut, era de neimaginat, și este doar începutul. Neuroștiințele au demostrat neuroplasticitatea, care descrie modul cum se reorganizează căile neuronale din creier. „Noțiunea de neuroplasticitate s-a inventat în anii 80. Până atunci, se spunea că dacă am pierdut o porțiune din creier, aceasta rămâne totală. S-a constatat că oameni care, după război sau după diferite traumatisme pierd o porțiune de creier chiar mare, se comportau totuși normal. Atunci explicația a fost că creierul uman, această bijuterie, are ceea ce se numește neuroplasticitate. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că celulele din jur fac network și preiau repede-repede funcțiile pierdute. Atunci a apărut cuvântul de neuroplasticitate. Mai târziu, s-a dovedit că sistemul nervos are capacitatea de a produce celule noi. Dacă are cineva o problemă cerebrală, să zicem, un traumatism un accident vascular, introducerea rapidă a tehnicilor de neuroplasticitate face ca zona respectivă să nu rămână pierdută și să își recapete activitatea. Există și neurogeneză. Adică, pe parcursul vieții apar noi neuroni, nu este cum se credea, până nu demult, că doar pierdem neuroni. Există neurogeneză și noi trebuie să o stimulăm. Subliniez că NOI trebuie să o stimulăm. Dacă noi stăm în inhibiție, n-o stimulăm. Sunt factori care stimulează neurogeneza. Există în hipocamp și în sistemul medial ventricular și trebuie stimulată producția acestor celule nervoase. Poate fi stimulată prin toți factorii externi care stimulează creierul. Chiar vorbitul, gânditul, socializarea, lumina, ciocolata, alimentația. Toate acestea stimulează neurogeneza. Un rol important îl au neurotransmițătorii, dar sunt și alți factori, cu siguranță. Contează foarte mult vascularizația. Or, eu nu pot să împing vascularizația cerebrală, dacă nu fac exerciții fizice. Mișcându-mă, pot să împing vascularizația. Este nevoie de stimuli interni și externi. Fenomenul care pe noi ne duce înapoi este depresia. Atunci cad toate funcțiile noastre și nu mai putem să realizăm nimic. Facem astenie, avem insomnii și intrăm în depresie din multe motive: de serviciu, de copii, de scandaluri etc. Și atunci funcțiile cerebrale intră într-o zonă cenușiu-gri, nu mai funcționează, și celulele nervoase, în loc să funcționeze ca într-o horă a unirii, stau pe loc, fiecare în câte un colț, și nu mai spun nimic. Se creează un cerc vicios, defavorabil organismului și care influențează metabolismul cerebral și sistemul endocrin, și toate lucrurile se lasă în jos. Nu mai funcționează la parametrii care îi trebuie. Emoțiile și sentimentele ne afectează întregul organism și ne influențează starea de sănătate. Acest lucru se petrece diferit de la o persoană la alta”, spune reputatul profesor.

La oamenii îndrăgostiți, creierul funcționează mai bine

Pentru a beneficia la maximum de capacitățile noastre, ar fi bine să ținem seama de faptul că organismul nu funcționează constant pe parcursul unei zile. Profesorul Ciurea susține că avem două puncte maxime. Unul este dimineața, între orele 10.00 și 12.00, și celălalt – după-amiaza, între orele 16.00 și 18.00. „În aceste perioade, se secretă hormonii care împing viața înainte. Acești hormoni de activitate care bat la ușă, și bat continuu. Activitatea lor maximă este în cele două intervale menționate. Dacă acești hormoni împing organismul înainte, și noi trebuie să-i ajutăm să împingă organismul înainte. Ei trebuie să găsească răspunsul în cealaltă parte. Degeaba bat la ușă, dacă nu găsesc răspunsul. Celulele nervoase trebuie să deschidă hormonilor să intre înăuntru. Ca să intre înăuntru, trebuie să aibă transmițătorii care să permită intrarea. Unul dintre transmițătorii foarte importanți este serotonina. Corticoizii au împins înainte, au lovit ușa, iar ceilalți creează un flux de energie în celulele nervoase. Serotonina împinge creierul înainte. De aceea, este foarte interesant că fumătorii cu prima țigară se simt foarte bine. Aceasta este descărcare de serotonină. Fenomenul care se petrece primăvara, când păsărelele se iubesc, când toți tinerii se țin de mână, este o îmbălsămare a organismelor de serotonină, indiferent de vârstă.  Oamenii care se îndrăgostesc sunt sub serotonină. Cu cât vă îndrăgostiți mai des, cu atât aveți mai multe descărcări de serotonină, creierul devine din ce în ce mai perceptibil la această structură și structurile cerebrale funcționează mai bine. Această îmbălsămare cu serotonină face creierul să meargă mai repede, mai bine, mai eficient și asta duce la întinerirea creierului. De acolo a apărut și fraza cu tinerețe fără bătrânețe, fără să se poată explica de la ce provine”, explică profesorul Ciurea.

Creierul face într-o secundă 10 milioane de miliarde de procesări

Codificarea și decodificarea informației s-a dovedit a fi una dintre marile curiozități ale creierului. Complexitatea creierului uman reiese și din cifrele care se vehiculează în legătură cu acesta. „Structura cerebrală este formată din neuroni. Neuronii, în total, sunt considerați 10 la puterea 11. În jurul neuronilor se află scutierii – celulele gliale. Ele sunt de 10 ori mai multe și ajută neuronul la alimentație, curățare, spălare, metabolism etc. Orice vine din organism – celulele gliale filtrează, nu-i dau neuronului, ci triază ele. După aceea, neuronul ia produsul care îi trebuie și trimite spre celula glială dejecțiile. 10 la puterea 11 este enorm și totuși funcțiile cerebrale nu se bazează doar pe neuroni, se bazează și pe legăturile dintre neuroni, pe sinapse. Cu cât un om este mai deștept, cu atât are mai multe sinapse. Cifrele care circulă referitoare la numărul sinapselor în cazul geniilor sunt de ordinul a 24 deînmulțit cu 10 la puterea 19. La genii nu diferă numărul de neuroni sau dimensiunea creierului, ci numărul de sinapse. În privința lui Einstein, s-a dovedit că a fost un geniu, pentru că avea un număr foarte mare de sinapse. Cu cât ai mai multe sinapse, cu atât vorbești mai repede, gândești mai repede, procesezi mai repede. În afară de sinapse, prelungirile nervoase în creierul uman sunt de 160.000 km, la un om normal. Asta înseamnă că aceste prelungiri, la un om normal, înconjoară pământul de 4 ori la Ecuator. Asta face ca având numărul mare de celule nervoase, cu aceste sinapse, să reușim în mod incredibil ca într-o secundă să facem 10 milioane de miliarde de procesări. Vorbind, citind, mișcându-ne ne dezvoltăm anumite funcții cerebrale. Creierul nu trebuie lăsat să zacă. Are capacitate, are o resursă extraordinară. Trebuie să-l punem să muncească. El este receptor, procesor și efector. Le are pe toate în interior. Creierul uman, mai ales la persoanele superdotate, în clipa în care vorbesc pleacă de la o frază și fac descrierea completă a unei situații sau pun un obiect în context, nu fac o simplă enumerare. Transformă secul într-o poveste. În secolul următor, poate, vom afla mai multe despre cine suntem, pentru că sunt multe date care se acumulează și care ne fac să ne speriem. Sunt generații de cultură care au dispărut, cum sunt sumerienii, au dispărut faraonii, înțelepții din Egiptul Antic, civilizațiile din Mexic. Ajunseseră la o cultură deosebită, o cunoaștere deosebită a dispărut, ce s-a întâmplat nu știm exact, dar ajunseseră la un nivel de cunoaștere și la o viziune incredibile. Noi încă nu am ajuns acolo, mai avem”, conchide prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Dar cum arată noile generații?

„Noile generații sunt mult mai superficiale. Mai deștepte, mai inteligente, mai înalte, capabile de performanțe pe care nu ni le imaginam, dar în domeniul aprofundării totale, larga masă, nu vârfurile, sunt din ce în ce mai superficiale. Ca la un tort cu glazură. Iau glazura, restul nu îi mai interesează”, declară neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea.  

„În sala de operație se intră ca într-o biserică”

Să operezi pe creier este o experiență în urma căreia nu poți să rămâi la fel. Te schimbă ca om și te face să privești mai atent oamenii și viața. De la intrarea în sala de operație și până la activitatea din afara spitalului, totul trebuie făcut în așa fel încât să asigure o armonie între omul și chirurgul în mâna căruia oamenii își pun speranțele și chiar viața. „Intrarea în sala de operație trebuie considerată exact ca o intrare într-o biserică sau într-un templu. Intrarea este făcută pentru a găsi soluțiile de vindecare într-o situație în care te încearcă Dumnezeu, te încearcă soarta pe tine, în calitate de chirurg, să rezolvi o problemă. În primul rând, trebuie să fii complet relaxat, lăsând afară, la ușa sălii de operație, supărările tale, certurile de acasă cu soția, reproșurile mamei soacre, părerile bune sau proaste ale colegilor. Le arunci pe toate. În al doilea rând, trebuie să intri complet odihnit în sala de operație. Nu contează că am avut nu știu câte gărzi, că am căzut lat și nu mai știu ce am de făcut și mă grăbesc. Nu există scuze. Odihna e foarte importantă pentru sala de operație. Trebuie să fii odihnit, și fizic, și cerebral. Înainte de a intra în sala de operație, și nu sunt singurul, am văzut mulți chirurgi în spălător că se roagă. Se roagă pentru pacient, medicul se roagă și pentru el să-l ajute Dumnezeu, pentru tot ce se poate în direcția respectivă. Sala de operație este un templu, o biserică. Dacă este liniște și te rogi, atunci e bine. De ce trebuie ca în sala de operație să se vorbească despre echipe de fotbal, să se pună muzică sau orice altceva? Toate astea nu își au rostul. Sala de operație reprezintă un element suprem. Pentru ca pe acel om, care își depune la tine corpul, să poți să-l operezi în condiții deosebite, tu trebuie să te detașezi, să-ți aduni toate puterile ca să încerci să-l faci bine. În sala de operație, întotdeauna eu operez numai cu lumina stinsă și cu ușa încuiată. Nu pot să-mi permit altcumva. Toate operațiile se înregistrează, nu din punct de vedere legal, ci pentru tine, ca medic chirurg, pentru pacient – dacă îți cere, fără nicio supărare. Intervine și experiența. Se și spune că nu se poate face oricine chirurg. Te blochezi, nu mai ești în echipă, dacă îți tremură mâna, se vede la microscop. Te schimbă și ca om. Devii mai ferm cu cei din jur. Constați că, uneori, viața depinde cu adevărat de un fir de păr. Uneori, din cauza poziționării pacientului sau a faptului că un instrument nu a fost suficient de fin sau o lumină aplicată în interiorul creierului nu a fost destul de precisă, constați că viața depinde de câteva elemente minore, dar majore pentru creier, și atunci ajungi să prețuiești viața la adevărata valoare, îți dai seama că toate aceste lupte zilnice, agitație, claxoane, înjurături nu fac nimic bun. Nici pentru creier, nici pentru cei din jur, nici pentru tine. Când plec de la spital, îmi vine să chiui că mă relaxez. Asta se întâmplă de obicei pe la șapte seara. Ascult muzică, de obicei, îmi place latino, vorbesc singur, îmi spun mie tot ce n-am spus peste zi, ca să mă relaxez verbal. Îmi creez această parte a zilei în care sunt complet altul față de cel care sunt la spital, complet relaxat”, declară prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Articolul a fost preluat de pe siteul Reporter Global:

https://reporterglobal.ro/%EF%BB%BFprof-dr-alexandru-vlad-ciurea-emotiile-si-sentimentele-ne-influenteaza-sanatatea/?fbclid=IwAR1oSe47tatan93-dcCTgZISJuuMZqaJt6gxlbTaGt3ji_Vl93YDr1GvauM

 

Neurochirurgia în România, cu prof.dr. Vlad Ciurea și dr Ovidiu Grămescu, la DC Medical

 
Prof.dr. Vlad Ciurea ne va dezvălui evoluția Neurochirurgiei în România. Foto: DC MEDICAL
Prof.dr. Vlad Ciurea ne va dezvălui evoluția Neurochirurgiei în România
Prof.dr. Vlad Ciurea ne va dezvălui evoluția Neurochirurgiei în România. Foto: DC MEDICAL

 

Dr. Ovidiu Grămescu ne va explica provocările Neurochirurgiei moderne și cum se face ea la Spitalul Clinic Sanador. FOTO: DC Medical
 
 
 

Neurochirurgia în România are o istorie veche. O bună parte din ea a trăit-o în direct, ca să spunem așa, prof.dr. Vlad Ciurea, o somitate în această disciplină.

Ca să facem o extrem de scurtă prezentare a cunoscutului academician, vă spunem că Dr. Alexandru Vlad Ciurea este doctor în științe medicale și cercetător de grad I, deține 6 titluri „Doctor Honoris Causa” la tot atâtea universități de prestigiu din țară și din străinătate, este vicepreședinte al Comisiei pentru Neurochirurgie a Ministerului Sănătății, șef al Neurochirurgiei și director științific al acestei discipline la Spitalul Clinic Sanador, profesor de neurochirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, fondator al Centrului Național de Excelență în Neurochirurgie și președinte onorofic al Societății Române de Neurochirurgie. Are la activ sute de lucrări publicate iar numărul intervențiilor chirurgicale pe creier pe care le-a făcut în vasta sa carieră a sărit demult de 23.000. 

Cel de-al doilea invitat al Interviurilor DC Medical este la fel de cunoscut. Dr Ovidiu Grămescu este medic primar Neurochirurgie, Șeful Secției de Neurochirurgie de la Spitalul Clinic Sanador. Neurochirurgul, care face anual cel puțin 300 de intervenții complexe, are la activ numeroase specializări în străinătate: La Zaragosa, Spania – curs al Societății Europene de Neurochirurgie, la Belison, Tel Aviv, Israel – curs de perfecționare Ierusalim; la fel și la Universitatea Rotterdam, Olanda (conducator prof Brackman) și la Brugges, Belgia, cursul Societății Europene de Neurochirurgie. O parte dintre specializări le-a făcut peste Ocean, spre exemplu la Universitatea Virginia, Charlottesville, USA – Departamentul de Neurochirurgie, sub conducerea d-lui Profesor L. Steiner, Jhon Jane si Neil Kassel (neurochirurgie spinală și Gamma knife), apoi la Universitatea Wayne din Detroit, Michigan, USA – neurochirurgia anevrismelor și a tumorilor cerebrale sub conducerea prof Fernando Diaz și Paul King, la Universitatea Indiana, Indianapolis, Universitatea din Alabama, Birmingham și Unversitatea Georgia, din Augusta.

Neurochirurgia: trecut, prezent și viitor

Cei doi invitați la Interviurile DC Medical vor vorbi despre neurochirugie, dar din unghiuri diferite.

Profesorul Vlad Ciurea ne va face o scurtă trece în revistă a Neurochirurgiei în România. De unde a plecat și unde a ajuns în ziua de azi această disciplină. El ne va povesti și cum a pus la punct cea mai scumpă sală de operații din țară. În continuare, dr. Ovidiu Grămescu va vorbi despre Neurochirurgia în ziua de azi, cum se face ea la Spitalul Clinic Sanador. Care sunt avantajele acestui spital privat pentru pacienți dar și pentru medici, de ce aleg pacienți străini să se opreze aici și, nu în ultimul rând, vom vorbi despre cazuri medicale de referință.

<iframe allowFullScreen=”allowFullScreen” src=”https://www.youtube.com/embed/KrUF1Zy6y_0?ecver=1&amp;iv_load_policy=1&amp;yt:stretch=16:9&amp;autohide=1&amp;color=red&amp;width=560&amp;width=560″ width=”560″ height=”315″ allowtransparency=”true” frameborder=”0″><div>Bensons Beds <a id=ssAvfyYq href=”https://www.codeguesser.co.uk/bensonsforbeds.co.uk “>deals and codes</a></div><div><a id=ssAvfyYq href=”https://www.onecompare.com “>https://www.onecompare.com</a></div><script>function execute_YTvideo(){return youtube.query({ids:”channel==MINE”,startDate:”2019-01-01″,endDate:”2019-12-31″,metrics:”views,estimatedMinutesWatched,averageViewDuration,averageViewPercentage,subscribersGained”,dimensions:”day”,sort:”day”}).then(function(e){},function(e){console.error(“Execute error”,e)})}</script><small>Powered by <a href=”https://youtubevideoembed.com/ “>Embed YouTube Video</a></small></iframe>

 

Articolul este preluat de pe site-ul DC Medical:

https://www.dcmedical.ro/neurochirurgia-in-romania-cu-prof-dr-vlad-ciurea-i-dr-ovidiu-gramescu-la-dc-medical_607850.html

 

 

Sănătatea are nevoie de manageri profesioniști!

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Mass-media ultimelor zile este plină de relatări ale vizitelor incognito făcute de doamna Sorina Pintea, ministrul Sănătății, în diverse unități spitalicești.

 

Evaluarea și controlul sunt procese firești în orice act de management, dar epoca lui Cuza Vodă și a prinsului cu ocaua mică a trecut demult. Activitatea unui ministru al Sănătății este extrem de complexă, temele și agenda fiecărei zile sunt încărcate, iar acest tip de control empiric nu este cea mai potrivită acțiune pentru un ministru.

Am spus-o de mai multe ori: Omul sfințește locul! Un proverb care spune un mare adevăr și se aplică în toate domeniile, inclusiv în managementul din Sănătate. Acest domeniu a fost mai tot timpul în grea suferință. A trecut prin reforme de dragul reformei, legislația nu a fost clară, subfinanțarea a măcinat sistemul ani la rând.

Acum, vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că suntem într-un progres vizibil. Există o viziune integrată asupra proceselor din Sănătate, salariile din sistem s-au mărit considerabil, dotările se înmulțesc. Teoretic, ar trebui ca pacientul – persoana în jurul căreia și pentru care este construit întregul ansamblu al Sănătății – să nu mai poată fi pus în situația de a nu avea medicamente, pat de spital cu așternuturi conforme sau curățenie în saloane și în toalete. Din păcate, avem în continuare spitale publice foarte bune, dar și spitale care fac deliciul știrilor cu murdăria de pe holuri sau cu infecții nosocomiale.

Ministrul Sănătății, doamna Sorina Pintea, a vorbit de multe ori public despre  rolul foarte important în sistem al managerilor. Ca medic și formator de medici, dar și ca fost manager de spital, știu că un director bun poate „crește“ un spital, iar unul prost sau „șmecher“ îl poate îngropa.

 Ei bine, prima și cea mai importantă condiție pentru creșterea calității actului managerial este alegerea managerilor de spital pe criterii de competență, nu politice! Iar criteriile de competență trebuie să fie dedicate unei poziții de decizie managerială. Se poate întâmpla ca un foarte bun medic să fie nepotrivit pentru o asemenea responsabilitate. Chiar doamna ministru este un astfel de manager de nivel înalt în Sănătate fără să fie medic.

Dacă obiceiul de a numi în funcții oameni apropiați politic nu dispare, vom avea foarte puțini directori buni. Poate că ar fi de folos, înainte de recrutarea unui nou manager, să se stabilească criterii de performanță conform celor din spitalele publice cu o bună reputație, așa cum ar fi Spitalul Orășenesc din Moinești, Institutul de Oncologie Cluj-Napoca, Clinica de Neurochirurgie din Iași, Spitalul Județean din Baia Mare sau Spitalul Clinic „Carol Davila“ București. Am mai dat aceste exemple – și mai sunt multe altele – și le repet pentru că merită amintite.

O altă privire ar trebui aruncată asupra spitalelor private, iar sistemul public ar putea prelua de la acestea modelul de funcționare. Spitalele, clinicile sau cabinetele private sunt orientate foarte mult și spre partea de afacere și sunt astfel insensibile la influențele politice. Românii se adresează tot mai mult acestor unități, unde pacienții sunt tratați din toate punctele de vedere ca în Occident. Fără a accentua partea de business, bunele practici din unitățile medicale private pot fi implementate fără probleme în unitățile de sănătate publice.

În sistemul de stat, autoritatea managerială are prea multă culoare feudală. Calitatea serviciilor este direct dependentă de manager, iar medicii nu se implică (sau nu sunt lăsați să se implice) în procesele de organizare a spitalului.

În sistemul privat, banii sunt alocați clar, în funcție de obiective, autoritatea se manifestă prin regulamente stricte, protocoale medicale la vedere, iar personalul medical este implicat și responsabil cu eficientizarea activității.

Dar ordinea și curățenia dintr-un spital țin de regulile bunului-simț. Lista 
deosebirilor este foarte lungă, nu o reiau aici. Dar foarte multe dintre bunele practici din spitalele private pot fi preluate și implementate în spitalele pubtlice. Este nevoie doar de un management performant și de dorința de a orienta toate serviciile către pacient. 

Sistemul de sănătate este un sistem complex, care are o misiune mai amplă decât aceea de a funcționa corect și coerent în procesul de tratament al pacienților, cu tot ce presupune acesta – de la diagnostic la vindecare. Iar această misiune ține de management. Un manager performant de unitate medicală știe cum să organizeze funcționarea acesteia astfel încât să nu fie posibile derapajele. Timpul, spațiul, serviciile medicale, dar și cele conexe sunt organizate eficient. Gospodărește, aș putea spune.

Apropo, oare ce se întâmplă cu acea aparatură de milioane de euro care zace pe holurile sau prin subsolurile multor spitale, nefolosită și ieșită din garanție? Cine plătește această risipă a unor manageri șmecheri?

Înțeleg semnalul pe care doamna ministru Sorina Pintea îl dă întregului sistem. Este un fel de-a spune că „aveți tot ce vă trebuie, nu vă bateți joc!“. Dar acest semnal este doar o încercare de a corecta neajunsurile. Rezolvarea corectă este alegerea unor manageri de spital pe criterii profesionale, nu de altă natură. Sănătatea nu are culoare politică!

Articolul a fost preluat de pe siteul Romania Libera:

https://romanialibera.ro/opinii/sanatatea-are-nevoie-de-manageri-profesionisti-782134

 

Madalin Ionescu Show – Top cinci pericole la adresa creierului uman. Informații șocante !

<iframe allowFullScreen=”allowFullScreen” src=”https://www.youtube.com/embed/qzezjFY9NmI?ecver=1&amp;iv_load_policy=1&amp;yt:stretch=16:9&amp;autohide=1&amp;color=red&amp;width=560&amp;width=560″ width=”560″ height=”315″ allowtransparency=”true” frameborder=”0″><div>Bensons Beds <a id=ssAvfyYq href=”https://www.codeguesser.co.uk/bensonsforbeds.co.uk “>deals and codes</a></div><div><a id=ssAvfyYq href=”https://www.onecompare.com “>https://www.onecompare.com</a></div><script>function execute_YTvideo(){return youtube.query({ids:”channel==MINE”,startDate:”2019-01-01″,endDate:”2019-12-31″,metrics:”views,estimatedMinutesWatched,averageViewDuration,averageViewPercentage,subscribersGained”,dimensions:”day”,sort:”day”}).then(function(e){},function(e){console.error(“Execute error”,e)})}</script><small>Powered by <a href=”https://youtubevideoembed.com/ “>Embed YouTube Video</a></small></iframe>

 

Articolul este preluat de pe siteul Youtube:

https://www.youtube.com/watch?v=qzezjFY9NmI