Category : Articole

Home/Archive by Category "Articole"

Pozitiv. Despre partea plină a paharului


Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Vin sărbătorile, parcă se simte în aer parfumul bradului de Crăciun. Încă nu a nins peste tot, Capitala și-a mai pierdut culorile, dar, chiar dacă lumina nu este intensă, orașul s-a împodobit pentru sărbători.

Dar parcă acum, mai mult decât oricând, neliniștile de fiecare zi explodează pe ecranele televizoarelor sau pe site-urile de știri. Trăim o vrajbă politică fără precedent, o nemulțumire generală a unora față de alții, asistăm la valuri de ură revărsate unii împotriva altora, și invers, într-o încleștare parcă fără precedent. Și pentru că suntem sensibili, ne lăsăm invadați cu ușurință de… „partea goală a paharului”.

 

Ca să avem grijă de noi, trebuie să avem grijă și de creier

Cum ne putem apăra de asaltul răului cotidian? Ce am putea face pentru a pune scandalul politic care se susține din „banii noștri” la locul cuvenit, adică acolo unde nu ne tulbură în mod esențial viața. Și, în definitiv, cum putem avea grijă de noi măcar acum, în preajma acestor sărbători.
Mai întâi, trebuie să știți că mintea umană reacționează la fiecare gând. Iar fiecare gând negativ consumă din energia creierului, scurtându-i viața. Practic, numărul de celule nervoase – vitale pentru noi! – scade. Pentru creier, nu există nici o diferență între realitate și imaginație, mintea umană reacționează la fiecare gând.

Antrenamentul minții îmbunătățește funcționarea și sănătatea creierului. În fiziologie, există expresia „funcția creează organul” (Charles Darwin, 1809-1882). Asiaticii, a căror filozofie de viață este diferită de a noastră, au inventat, de sute de ani, o serie de exerciții de relaxare, printre acestea un loc de frunte ocupând exercițiile de golire – curățare – a creierului de gândurile negative.

Noi, în tradiția noastră ortodoxă, folosim postul și rugăciunea. Dar trebuie să fii puternic să poți, în aceste zile încărcate de neliniști, cu pauze publicitare intens colorate și zgomotoase care îndeamnă la consum, să te poți concentra, să te poți liniști, să te poți ruga.

Creierul nu se odihnește niciodată

Zi și noapte, această „uzină” a gândurilor și stărilor noastre muncește. Chiar și atunci când dormim, creierul lucrează. Serviciul, strada, metroul, autobuzul sau mașina personală, școala copiilor, bolile celor vârstnici din familie, supermarketurile, telefonul mobil, televizoul și Internetul – toate acestea devin elemente de stres dacă nu sunt bine controlate. Din când în când, este obligatoriu să spunem „stop!” și să dăm prilej creierului noastru – de fapt, vieții noastre – să vadă lumina, bucuria, faptele bune… și Crăciunul!

Partea plină a paharului există, trebuie doar să vrem să o vedem. Iar pentru a vedea pozitiv, creierul poate fi antrenat și ajutat. Am mai vorbit și am mai scris despre aceste lucruri. O fac în continuare pentru că refuz să mă predau în fața avalanșei de știri, informații și imagini negative. Și sper ca și dumneavoastră, dragi cititori ai cotidianului “România liberă”, să refuzați să vă predați!

Creierul poate fi ­„antrenat”

Creierul este un organ extrem de complex și de sensibil. Îl putem ajuta să funcționeze mai bine, iar el ne va induce nouă o stare de bine dacă îl antrenăm. O carte bună, o discuție interesantă, un film bun sau o melodie plăcută îl stimulează pozitiv. La fel – aerul curat, dieta potrivită (pe care o ignorăm adesea), somnul, sportul, dansul sau un pahar de vin roșu la cină – toate sunt utile pentru creierul nostru. Rugăciunea, știută pe de rost sau doar citită, gândurile bune despre ceilalți, răbdarea, iertarea, sentimentul de gratitudine sau bucuria de a face daruri – toate acestea sunt importante. Și sunt din „partea plină a paharului”.

Emoțiile negative obosesc creierul, iar pe noi ne întunecă. Pesimismul poate duce la depresie, iar dependența de neliniștea zilei slăbește sănătatea. Sute de studii realizate de laboratoare și universități mari ale lumii au stabilit că există legături directe de cauzalitate între stres și îmbolnăviri.

Închei aici acest text. Mulțumesc echipei de la “România liberă” pentru găzduire, vom continua împreună și anul viitor. De asemenea, vă mulțumesc dumneavoastră, stimați cititori. Vă doresc din toată inima sănătate și sărbători fericite. La Mulți Ani!

Articolul a fost preluat de pe site-ul:

https://romanialibera.ro/opinii/pozitiv-despre-partea-plina-a-paharului-765737

Sfat de sănătate. De ce are nevoie creierul pentru a fi sănătos! În ce constă dieta creierului.

Sfat de sănătate. De ce are nevoie creierul pentru a fi sănătos! În ce constă dieta creierului 16

Auzim des numai vorbe bune despre super-alimente sau mâncăruri care ne dau energie sau ne ajută să ne concentrăm. Prof. dr. Vlad Ciurea a dat la „Sfat de Sănătate cu Andreea Cigolea” mici ponturi cu ajutărul cărora să avem numai zile liniștite și o minte mai calmă.

Există o legătură strânsă între creier și alimentație?

„Toate grăsimile trebuie îndepărtate. Creierul este fericit dacă îi dăm apă multă, dacă îi dăm oxigen cât mai curat, dacă îi dăm glucoză, dar nu zahăr. Trebuie să îi dăm creierului ciocolată neagră. Cafeaua este foarte bună pentru creier, dar nu trebuie să abuzăm. Cafeaua este bună dimineață, iar apoi după-amiază, după ora 15.00, când avem al doilea plus de activitate. Toate produsele aruncă pe piață suplimente minune, dar nu s-a dovedit, este o reclamă. Există și în plantele din România mai multe elemente, dar încă nu s-a dovedit. Ceaiul verde este foarte bun pentru creier, dovedit, dar cu măsură”, spune prof. dr. Vlad Ciurea.

„Șaguniștii“ – printre fruntașii Marii Uniri

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea Actualizat: 29.11.2018 – 08:49
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Fiecare zi care ne apropie de 1 decembrie 2018 mă obligă parcă să mă aplec și mai mult asupra istoriei noastre.

M-a pasionat dintotdeauna istoria, dar acum, fiind contemporan cu Centenarul Marii Unirii, emoțiile sunt și mai mari. Cu atât mai mult cu cât, ca absolvent al Colegiului Național „Andrei Șaguna” de la Brașov, am avut privilegiul de a studia la „umbra” unor adevărați patrioți, oameni de stat care au participat la marele eveniment. Am fost elev al celebrului liceu și am mers pe aceleași coridoare, am trecut prin aceleași clase prin care au pășit  multe dintre personalitățile ­Unirii.

 

Vasile Goldiș a fost ­profesor la Liceul „Andrei Șaguna”

 Unul dintre fruntașii actului de la Alba Iulia este Vasile Goldiș, care a predat la „Andrei Șaguna” istorie, română și maghiară timp de 12 ani. Un profesor dur, descris astfel de Sextil Pușcariu: „Lecțiile lui erau clare și adesea calde, dar îi lipsea cu totul contactul cu elevii săi. Când cobora de la catedră, se îndrepta cu pași grăbiți către ieșire, fără să se uite înapoi. Foarte inteligent și cult, el era superior celor mai mulți colegi: foarte bun român, el avea și un temperament de luptător militant”.

Vasile Goldiș este cel care scrie și Rezoluția de la Alba Iulia și o citește în fața Marii Adunări. Dar rolul lui Vasile Goldiș este determinant și în cursul evenimentelor ce au dus la Marea Unire. Alături de fruntașii Partidului Național Român, a redactat la Oradea, pe 12 octombrie 1918, un document ce urma să fie prezentat Parlamentului de la Budapesta. Cuvintele sale au rămas în istorie: „Pe temeiul dreptului firesc că fiecare națiune poate dispune, hotărî singură și liberă de soarta ei – un drept care este acum recunoscut și de către guvernul ungar prin propunerea de armistițiu a monarhiei -, națiunea română din Ardeal și Ungaria dorește să se folosească de acest drept ca, liberă de orice înrâurire străină, să hotărască singură plasarea (așezarea) ei printre națiunile libere (…)”.

 

Lucian Blaga, elev al ­liceului brașovean și ­participant la Marea ­Adunare

 Încerc să îmi imaginez acel moment… În mulțime se afla un alt elev al Colegiului „Andrei Șaguna”, Lucian Blaga. El a descris atmosfera de la Alba Iulia, mărturie pe care o recitesc deseori: „În dimineața zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba Iulia pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă. Pe o parte a șoselei se duceau spre Alba Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeași direcție armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși ai tăcerii. La Alba Iulia nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Aveam, în schimb, avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălțau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau nației. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul național, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună”. 

Din galeria de personalități a colegiului face parte și Octavian Goga, supranumit „Poetul Unirii”.

Vasile Goldiș i-a fost profesor de limba română. De altfel, Goldiș l-a numit mai târziu pe Octavian Goga „poetul pătimirii noastre”. Iar Goga l-a numit pe Goldiș „părinte al patriei”. Tânărul elev frecventa cercul de literatură al liceului și îi impresiona pe dascăli și colegi cu versurile lui. De altfel, în cadrul acestor societăți culturale românești s-a născut și a crescut de-a lungul anilor de dinaintea Unirii acest ideal, această dorință de a afirma cât mai răspicat spiritul național. Octavian Goga nu doar a scris, dar a fost și pe frontul din Dobrogea ca simplu soldat, iar mai apoi a devenit membru al Consiliului Național Român Provizoriu creat la Paris în 20 septembrie 1918. Acest for a susținut în fața opiniei publice europene necesitatea Marii Uniri, iar Octavian Goga a fost cel care a ținut un strălucit discurs la constituirea lui.

Un alt „șagunist” este Sextil Pușcariu, participant activ la unirea Bucovinei cu țara.

După studiile liceale la Brașov, Sextil Pușcariu își continua studiile la universități din Germania, Franța și Austria. Este profesor și apoi decan al Facultății de Filosofie din Cernăuți, în paralel editând ziarul „Glasul Bucovinei”. În primul număr, 14 intelectuali semnează un text fără echivoc – după cum spune și titlul – „Ce vrem?”: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Era 22 octombrie 1918.

Lista „șaguniștilor” care au participat la facerea României Mari este lungă și poate nu toți sunt  cunoscuți de marele public. Dar merită amintiți: Alexandru Lapedatu, Andrei Bârseanu, autorul poeziei „Pe-al nostru steag e scris Unire” sau Virgil Onițiu. Cu toții au contribuit, de-a lungul anilor, la ceea ce Colegiul „Andrei Șaguna” devenise în prag de Unire: „o podoabă a românismului ardelean”.

Și cu toții – ei, noi, cei de azi și cei de mâine – am mers, mergem și vom merge pe aceleași coridoare, sub veghea mitropolitului Andrei Șaguna cel luminos, cel hirotonit cu harul cerurilor, cel care a pus, la 17 septembrie 1851, nu doar piatra de temelie a școlii, ci a atâtor idealuri devenite fapte. Cinste lor! 

Articol preluat de pe site-ul:
https://romanialibera.ro/opinii/sagunistii-printre-fruntasii-marii-uniri-763206

Trecut, prezent și viitor în Neuroștiințe în anul centenar 2018

Trecut, prezent și viitor în Neuroștiințe în anul centenar 2018

Cea de-a VI-a ediţie a Conferinţei de Neuroștiințe, care a avut loc la sfârșitul lunii octombrie, a marcat și Zilele Medicale ale Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. Oblu”, Iași într-o manifestare cu tema ”Trecut, Prezent și Viitor în Neuroștiințe în Anul Centenar 2018”. În cadrul evenimentului științific cu participare internațională s-au prezentat multiple aspecte ale patologiei neurochirurgicale, neurologice și oftalmologice.

În cadrul secțiunii de neurochirurgie au fost discutate aspecte legate de “Chirurgie spinală” (dr. Cezar Popescu), “Tratament endovascular în malformațiile vasculare” (dr. Nicolae Dobrin), cât și “Abordul tumorilor bazei craniului” (prof. dr. Ion Poeată). Un material care a suscitat multiple discuții a fost lucrarea intitulată “Fascinating Neuroanatomical Hipocamp Structure in Vincent Van Gogh (1853-1890) Painting” (prof. dr. A. V. Ciurea și colaboratorii).

Discuțiile s-au concentrat pe aspecte organizatorii administrative si perspectivele de cercetare, cu implementarea unor elemente de tehnologie extrem de modernă, obligatorii în neurochirurgie: Microscoape Opertorii, Sistemul O-ARM 2 de Radiologie, iar pentru viitor, introducerea Roboticii în neurochirurgie. De asemenea, în cadrul congresului, s-au efectuat demonstrații “live” în domeniul “Chirurgiei spinale”, folosindu-se aparatură modernă și complexă – Sistemul O-ARM 2.

Eforturile făcute de echipa managerială a Spitalului Clinic de Urgență “Prof. Dr. N. Oblu”, condusă de șef lucrări dr. Lucian Eva, reprezintă o contribuție majoră la transformarea acestuia într-un adevarat Centru de Neuroexcelență, atât prin implementarea de aparatură extrem de complexă și modernă, cât și prin deschiderea posibilităților operatorii și științifice pentru tinerii neurochirurgi.

Prof. Dr. Nicolae Ianovici a reușit adunarea într-un volum de excepție a tuturor elementelor științifice și istorice evolutive ale spitalului de neurochirurgie, dar și a principalelor somități din acest domeniu, care au participat la ridicarea constantă a centrului de neurochirurgie Iași.

Sesiuni științifice de interes major au fost de asemenea reprezentate de Masa Rotundă Cercetarea în Neuroștiințe în Centrul Universitar Iași, Cursul Național de Oftalmologie Clinică, Simpozion & Workshop Asistenți Medicali, Masă Rotundă Neurologie – Terapie Neurointervențională.

În domeniul neurologiei, prof. dr. Liviu Pendefunda a dezvoltat pe larg datele unor patologii neurologice cu achiziții recente pentru accidentul vascular-cerebral. În domeniul oftalmologiei, a fost prezentă în cadrul lucrărilor echipa formată din prof. dr. Dănuț Costin, prof. dr. Călin Tătaru, prof. dr. Mircea Filip, prof. dr. Speranța Schmitzer și prof. dr. Cătălina Corbu. La manifestarea științifică au fost prezenți peste 300 de specialiști, cărora li s-au alăturat reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, manageri de instituţii publice şi private din domeniul medical, reprezentanţi ai autorităţilor de sănătate la nivel local şi reprezentanţi ai asociaţiilor medicale interne şi invitaţi de seamă din ţară.

În concluzie, Centrul Universitar Iași, prin Spitalul Clinic de Urgență „Prof. dr. Nicolae Oblu” are o poziție remarcabilă în domeniul neuroștiințelor, pe de o parte prin coagularea celor trei specialități majore (neurochirurgie, neurologie și oftalmologie), cât și prin eforturile continue de dotare cu cele mai complexe aparate de imagistică și operatorii la nivel european. Cu ocazia Conferinței de Neuroștiințe s-a promovat și deschiderea noului Centru de Neuroexcelență din Iași, adaptat la cerințele moderne, actuale.

Dr. Andreea-Anamaria Idu, Medic rezident neurochirurg, Spitalul Universitar de Urgență București, Doctorand, UMF „Carol Davila”

Prof. univ. dr. Alexandru-Vlad Ciurea, Spitalul Clinic Sanador, Doctor în medicină, MSc., Dr. h. c. Mult.

Articolul a fost preluat de pe site-ul: http://www.politicidesanatate.ro/trecut-prezent-si-viitor-in-neurostiinte-in-anul-centenar-2018/

Medicii români, eroi ai ­primului mare război

Alexandru Vlad Ciurea

Nenumărate știri și comentarii au umplut internetul după infarctul și salvarea actorului român Florin Busuioc la Spitalul Județean Dolj din Craiova.

O parte au fost, ca de obicei, știri false și s-au constituit într-un nou atac la adresa medicilor. Salvarea actorului a dovedit faptul că lucrurile nu sunt chiar atât de „negre“ cum insistă să le înfățișeze pescuitorii în ape tulburi, din ce în ce mai vocali. Îndrăgitul actor a fost resuscitat cu succes și nu a fost operat de un medic rezident, ci de un medic primar (cea mai înaltă categorie profesională), și toate protocoalele spitalului au fost respectate. Sistemul a funcționat, medicii și-au făcut datoria. Iar sistemul de sănătate funcționează, cu bunele și relele sale, de exact 100 de ani!

Remember cu onoare

Au trecut, iată, 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial și desăvârșirea unirii românilor. Este un extraordinar prilej de comemorare și de celebrare totodată. Iar din panopticul celor care s-au jertfit pentru noi nu pot lipsi medicii și ajutoarele lor prețioase, personalul medical. Jertfa a fost grea și în cazul medicilor. Din 2.800 de medici care au luat parte la război, 400 și-au pierdut viața.

Au căzut, de asemenea, peste 2.400 de sanitari români. Unii au pierit pe front, alții au căzut victime epidemiilor de holeră sau de tifos. Dar trebuie știut faptul că întreg corpul medical și-a făcut datoria în tranșee, pe ambulanțe, în triaje de gări, în barăci improvizate sau în unitățile sanitare din spatele frontului. Pentru că au ocupat locul al doilea în categoria pierderilor, după militarii infanteriști (raportat la mărimea unității), Regele Ferdinand a acordat corpului medical dreptul de a purta insigna „armă combatantă“.

Organizarea sistemului sanitar

Într-o lucrare demnă de toată aprecierea, prof. dr. V. Sârbu face un efort de colectare a datelor și de informare asupra celor petrecute în anii aceia cu medicina românească. Unul dintre lucrurile extrem de interesante este legat de Sistemul Sanitar Românesc. Practic, înainte de război acesta era foarte slab dezvoltat.

Dezvoltarea acestui sistem se datorează doctorului Constantin Angelescu. Acesta, școlit la Paris, fusese ministru al Lucrărilor Publice. La 4 ianuarie 1914, pentru că ne pregăteam de război, a primit sarcina să construiască, de la zero, un sistem sanitar cu aplicabilitate militară. În aproape trei ani, a clădit Serviciul Sanitar al Armatei.

Într-un articol pe care l-am găsit în revista „Timpul“ am citit următoarele cuvinte ale doctorului Constantin Angelescu, despre care se spune că respecta și admira mult haina militară: „Eu ­să-mi fac datoria și s-o fac fără discuție“. Iar un coleg de-al său reflecta la rostul prezenței lor pe front: „Ce fac medicii la războiul acesta? (…) Eram puși să culegem roadele tranșeelor. Să scoatem din trupurile sfâșiate de grenade și obuze, din carnea amestecată cu țărâna și glodul șanțurilor, altă viață, bună pentru alte șanțuri“.

Au fost medici eroi și ne vom aminti întotdeauna de ei!

Nu încap într-un articol de ziar numele medicilor care și-au dat viața pentru țară atunci. Dar două nume tot voi aminti!

Doctorul Victor Anastasiu. A fost pilot de avion în război. Apoi a organizat, ca medic-șef, primul spital al Aviației române la Tecuci. Apreciat de Regina Maria, a fost decorat cu „Steaua României“, Ordinul „Regina Maria“, Ordinul „Coroana României“ și „Virtutea Militară“.

Marele poet Vasile Voiculescu era medic de profesie. Tată a cinci copii, a fost medic pe front și a condus un spital mobil. A muncit neîncetat, nici chiar tifosul nu a putut să-l înde­părteze de misiunea pe care și-a asumat-o. A fost decorat cu „Steaua României cu ­spade“.

Memoria medicilor și a sanitarilor care au murit în timpul Primului Război Mondial este onorată de foarte mult timp în România. Toată lumea știe Monumentul Eroilor Sanitari din Piața Operei din București. De aici vine și numele stației de metrou – Eroilor. Monumentul a fost realizat în 1932 și este închinat memoriei medicilor, sanitarilor, surorilor voluntare care au salvat vieți în timpul acelui cumplit război. Pentru cei care nu știu, monumentul a fost ridicat în perioada în care primar al Bucureștilor era Dem. I. Dobrescu.

Revenind la ziua de azi și la evenimentele de la Craiova, nu pot decât să spun că, așa huliți cum sunt de unii oameni, medicii români au fost întotdeauna la datorie. Iar eu unul, ca medic neurochirurg și profesor, mă înclin, cu respect, în fața ­profesionalismului și dăruirii acestora! Iar de 1 Decembrie 2018 voi depune o coroană de flori la ­Monumentul Eroilor Sanitari. Așa se ­cuvine!  

Articolul a fost preluat de pe site-ul: https://romanialibera.ro/opinii/medicii-romani-eroi-ai-primului-mare-razboi-760737

Criza transplantului de organe din România

Alexandru Vlad Ciurea

Luna aceasta, profesorul doctor Horațiu Suciu, directorul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Urgență de Boli Cardiovasculare și Trans­plant (IUBCvT) Târgu-Mureș, a anunțat că a efectuat al patrulea transplant de inimă din acest an.

După cum spunea chiar domnia-sa, pentru clinica pe care o conduce, patru transplanturi de inimă în acest an este o performanță notabilă. Dar pentru întreaga țară acest număr, patru, reprezintă foarte puțin. Din păcate, singura clinică din România unde se mai fac asemenea intervenții chirurgicale complexe este cea de la Târgu-Mureș! Deci, Capitala a dispărut de pe harta transplantului cardiac… Este limpede că transplantul românesc este astăzi în suferință. Și nu mă refer doar la transplantul cardiac.

Scurtă incursiune în istoria transplantului românesc

Profesori reputați au participat la punerea bazelor transplantului românesc. În 1958, profesorul Agrippa Ionescu realizează un trans­plant de piele. În 1962 are loc o operație de transplant de cornee, realizată de profesorul Olteanu. Profesorul Eugeniu Proca realizează, în 1980, la Spitalul Fundeni un transplant renal de la un donator în viață (consangvinitate), iar la Spitalul Județean din Timișoara profesorul Petru Drăgan reușește un transplant de rinichi. Primul program de transplant renal din România este pus la punct de către profesorul Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Județean Cluj-Napoca (1992).

Dar istoria modernă a transplantului românesc începe practic în februarie 1997. Atunci a fost făcută prima prelevare de la un donator în moarte cerebrală la Clinica de Chirurgie Generală a Institutului Clinic Fundeni. Profesorul Ionel Sinescu pornește, în 1997, programul de transplant renal. În același an, în luna iunie, a avut loc o a doua prelevare la Spitalul de Urgență Floreasca. Au urmat prelevări făcute la Spitalul Bagdasar-Arseni și la Spitalul Județean Târgu-Mureș, dar numărul donatorilor a rămas relativ mic – 20-30 pe an.

În 2003, echipa de la Spitalul Județean Constanța (prof. dr. Vasile Sârbu, dr. Simona Dima) efectuează primul auto-transplant de insule pancreatice.

Numărul donatorilor a crescut după anul 2005, anul înființării Agenției Naționale de Transplant. Numărul donatorilor în moarte cerebrală a crescut, pentru ca în anii 2013 și 2014 numărul acestora să depășească 150. Un merit deosebit îl are doctorul Victor Zota, director și apoi coordonator națio­nal de transplant.

În paralel cu evoluția Agenției Naționale de Transplant, s-au dezvoltat trei programe de transplant renal (Institutul Clinic Fundeni, Institutul de Urologie şi Transplant Renal Cluj-­Napoca), un program de transplant hepatic (Institutul Clinic Fundeni) și două programe de transplant cardiac (Spitalul de  Urgență Floreasca și Institutul de Boli Cardiovasculare Târgu-Mureș). Cu pași mici, dar fermi, transplantul își făcea loc în sistemul de sănătate românesc.

Bineînțeles, victoriile au fost aplaudate și mediatizate pe măsură. Primul transplant cardiac realizat în  octombrie 1999 de către doctorul Șerban Brădișteanu la Spitalul de Urgență Floreasca a fost un eveniment național; o serie de premiere realizate la Institutul de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca (prof. dr. Mihai Lucan) și la Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic Fundeni (prof. dr. Irinel Popescu) au fost prezentate pe larg publicului românesc.

Ca urmare, numărul donatorilor a crescut constant și, foarte important, rata de consimțământ al  populației a devenit una dintre cele mai importante din Europa. Pe cale de consecință, a crescut și numărul de operații de transplant. În anul 2013 au fost peste 300 de transplanturi renale în institutele de specialitate din Cluj-Napoca și București. Transplanturile de ficat au ajuns, în același an, la cifra 122 la Institutul Clinic Fundeni. Numărul mare de transplanturi a făcut necesară deschiderea celui de-al doilea program de transplant hepatic, tot la Fundeni, în 2014, iar după aceea un al treilea program a fost deschis la Spitalul Sf. Spiridon din Iași. Mai mult, echipa de la Fundeni a sprijinit deschiderea programului de transplant hepatic de la Chișinău.

„Încă un cui în sicriul transplantului”

Expresia îi aparține fostului ministru al Sănătății, prof. dr. Florian Bodog, care a spus aceste cuvinte în momentul în care directoarea Agenției Naționale de Transplant a sesizat DIICOT pentru că sistemul informatic al Agenției s-a blocat, iar accesul la Registrul Național de Transplant a fost temporar întrerupt. Blocarea unui software a lăsat loc unor speculații extrem de periculoase, vorbindu-se despre „trafic de organe”.

De ce „încă un cui”? Pentru că nu este primul „cui”! După o serie de reușite importante, transplantul românesc a intrat într-o zodie nefericită. O succesiune de evenimente bine mediatizate în ultimii trei ani au pus într-o lumină negativă întreaga activitate de transplant. Amintesc doar câteva: cazul actorului Alexandru Arșinel, mediatizat negativ în mod excesiv, deși era vorba despre un pacient în vârstă și cu riscuri mari, care nu ar fi fost acceptat de alte programe de transplant renal în afara celui de la Cluj-­Napoca; linșajul mediatic la care a fost supus profesorul Mihai Lucan (s-a scris în presă inclusiv despre… kalașnikoave pe coridoarele clinicii); conflictul public dintre fostul ministru al Sănătății, dl Vlad Voiculescu, și managerul Spitalului Sf. Maria, doctorul Narcis Copca, din anul 2016 pe tema acreditării pentru trans­plant pulmonar! După cum s-a dovedit ulterior, doctorul Igor Tudorache a efectuat cu mult succes două ­transplanturi pulmonare la acest spital. Dar răul era deja făcut.

Exemple mai sunt. Cred că niciunul dintre medicii care au făcut transplanturi în România – și care au pornit de la zero în această activitate! – nu a fost „iertat” (vorba aceea – „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”). Iar consecințele acestor acțiuni de desființare a acestor medici sunt vizibile: activitatea de transplant a scăzut, numărul donatorilor – de asemenea. Iar listele de așteptare sunt tot mai lungi…

Ce ar fi de făcut? Greu de spălat murdăria împroșcată fără discernământ de pe obrazul  acestor doctori care, pentru mine, sunt de-a dreptul eroi ai profesiunii de medic. Dar nu putem trăi fără speranță. Sper ca noua lege a transplantului aflată, din câte știu, aproape de finalizare să regleze sistemul în așa fel încât să nu permită nici derapaje, nici interpretări eronate sau părtinitoare și interesate. Și mai sper ca acești colegi de breaslă să treacă peste amărăciunea acestor ani și să lucreze mai departe în folosul pacienților lor. Și în folosul nostru, al românilor! 

Articolul a fost preluat de pe site-ul:  https://romanialibera.ro/opinii/criza-transplantului-de-organe-din-romania-758792

Războiul nepermis dintre palate

Alexandru Vlad Ciurea

Palatul Cotroceni și Palatul Victoria sunt într-un război continuu, iar finalul acestuia pare foarte departe.

Nu se întrevede nici măcar un armistițiu. Suspendarea de către președintele Iohannis a discuțiilor din CSAT pe marginea rectificării bugetare sau întâlnirea ratată dintre premierul României, dna Viorica Dăncilă, și președintele Comisiei Europene, dl Jean-Claude Juncker, sunt doar două exemple ale unei situații nepermise, ridicole și păguboase.

Ați putea spune că cele două exemple sunt minore. Poate că par minore, dar în opinia mea cele două situații ilustrează o disperare a unei bătălii între instituții a căror menire este să colaboreze. Este adevărat, politicienii sunt obișnuiți să se lupte între ei (pe banii noștri, desigur). Dar orice război produce victime, iar paroxismul încleștării instituționale face ca victimele să fie românii și România.

Voi face o analogie forțată; să ne imaginăm următoarea situație din domeniul medical: pacientul este pe masa de operație, chirurgul este gata să înceapă operația, dar anestezistul refuză să își facă treaba. Dacă ar începe fără anestezist, pacientul ar muri de durere. Dacă nu intervine, chirurgul își va privi pacientul cum dispare. Iar pacientul întins pe masa de operație îi privește pe amândoi și nu înțelege ce se întâmplă. Nu înțelege ce i se întâmplă! Desigur, în medicină o astfel de situație este imposibilă!

În viața noastră politică și instituțională este, iată, posibil orice. Nu vreau să mă pronunț asupra regulilor și procedurilor, și privesc lucrurile doar din perspectiva bunului-simț. Când rectificarea bugetară este obligatorie, membrii CSAT, în frunte cu președintele țării, aveau obligația să nu se ridice de la masa negocierilor până când nu ajungeau la o concluzie comună. Rectificarea bugetară trebuia făcută. Fără bani nu există salarii, pensii, investiții etc. Este adevărat, Guvernul și-a asumat rectificarea fără avizul CSAT, iar președintele României a rămas cu supărarea pe situație. Dar nu este normal. Chiar dacă nu se suportă, „locuitorii“ celor două palate trebuie să se așeze la aceeași masă și să lucreze în folosul celor care i-au instalat în fotoliile confortabile din Dealul Cotrocenilor și, respectiv, din Piața Victoriei.

Același lucru îl spun și despre situația neplăcută creată cu ocazia sum­mit-ului „Inițiativa celor Trei Mări“. La acest eveniment au participat şefi de stat şi reprezentanţi ai acestora din 12 ţări din Europa Centrală şi de Est: Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Președintele Comisiei Europene, dl Jean-Claude Juncker, a participat și domnia-sa. Trebuia să fie întâmpinat, la Aeroportul „Henri Coandă“, de premierul României. Întâlnirea nu a mai avut loc, iar din cele relatate de mass-­media eu, unul, am înțeles următoarele: avionul a aterizat mai devreme de ora stabilită, ofițerii Serviciului de Pază și Protocol l-au preluat pe înaltul oaspete de la scara avionului și au plecat cu acesta, iar premierul român, care pornise spre aeroport, s-a întors din drum. Pot înțelege că un avion aterizează mai repede, dar nu înțeleg de ce nu l-au condus pe dl Juncker la salonul oficial. Și, mai mult, nu am aflat cine l-a întâmpinat pe oaspete. Un ofițer SPP? Un funcționar de la Cotroceni?

Jurnalele de știri au vuit în acele zile. Presa ostilă coaliției aflate la guvernare a împroșcat-o cu noroi, din nou, pe dna Dăncilă. Presa ostilă Cotrocenilor i-a acuzat pe președinte și pe șeful SPP că au „complotat“ să îl „ridice“ de la Otopeni pe musafir ca să nu dea ochii cu una dintre gazde. Acuzațiile au curs de ambele părți și nimeni nu și-a cerut scuze și nu a încercat să repare situația. Premierul nu a participat la summit, iar obrazul României a fost din nou pătat.

Se spune că pentru a putea fi un bun politician ­trebuie să fii capabil să înghiți o broască! Cu alte cuvinte, chiar dacă nu îți place interlocutorul, chiar dacă lucrurile pe care trebuie să le discuți îți repugnă, calitatea de politician, adică de reprezentant al poporului, te obligă să suporți și, vrei-nu vrei, să muncești și să găsești soluții pentru orice problemă.

Trupele celor care conduc România sunt, cum ­spuneam, într-un război total. Nu vor cu niciun chip să lucreze împreună pentru binele oamenilor care i-au votat. Iar cel mai trist lucru este faptul că una dintre căpeteniile războinice este chiar persoana care are în fișa postului PACEA! Cel responsabil cu moderarea, cel obligat să facă primele demersuri pentru ridicarea steagului alb este președintele. Chiar dacă este angrenat în pregătirea viitoarelor alegeri, președintele țării, dl Klaus Werner Iohannis, ar trebui să fie „înțeleptul“ nostru și să aducă pacea în această perioadă încrâncenată. Din păcate, domnia-sa preferă să fluture sabia, lăsând ramura de măslin să putrezească prin cine știe ce debara a Palatului ­Cotroceni!  

Pentru familia creștină!

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea
Actualizat: 06.09.2018 
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Ne place sau nu, societatea europeană de azi (postmodernă, după definiția unor gânditori) este rezultatul evoluției creștine. Legile, morala, duminica, educația, căsătoria și o grămadă de alte lucruri care ne determină sunt, direct sau indirect, creștine.

Postmodernitatea, evoluția spectaculoasă a mijloacelor de informare și comunicare, faptul că granițele s-au deschis, democratizarea evidentă a vieții politice ne-au schimbat modul de funcționare. Suntem mai dinamici, mai liberi și, pe cale de consecință, mai liberi în gândire. Ceea ce este, în definitiv, un lucru foarte bun!

La fel de adevărat este că nu s-a schimbat chiar toată existența noastră. Mâncăm tot de trei ori pe zi, bem apă când ne este sete, iar când vine timpul, ne căsătorim și facem copii. O să spuneți că sunt nuanțe la acest capitol și voi fi de acord: medicina a progresat, există soluții medicale și pentru cuplurile care nu pot avea copii pe cale naturală. Dar, în esență, mama este femeie, tatăl este bărbat, iar o familie împlinită presupune și mamă, și tată. Dincolo de excepțiile (cel mai adesea, dramatice) pe care le reprezintă familiile monoparentale, familia presupune și mamă, și tată.

Anii din urmă ai (post)modernității au reprezentat însă și o bătălie împotriva discriminării de orice fel, inclusiv cea sexuală sau de gen (aici lucrurile sunt puțin mai complicate, este vorba despre oameni care simt că aparțin celuilalt gen decât cel în care s-au născut sau sunt chiar… fără gen). Manifestările publice împotriva discriminării persoanelor homosexuale s-au întețit. Gândirea secolului 21 nu mai acceptă astfel de discriminări. Românii, toleranți conform tradiției, sunt dispuși să spună că nu este treaba lor ce face fiecare în dormitorul propriu.

În toamna anului 2015, asociația numită Coaliția pentru Familie a propus revizuirea Constituției României și redefinirea căsătoriei. „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Coaliția pentru Familie consideră necesară o clarificare: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. În loc de „soți” – „bărbat și femeie”.

Pentru schimbarea Constituției este nevoie de un referendum. Coaliția a strâns peste 3 milioane de semnături de susținere. Camera Deputaţilor a adoptat, în mai 2017, iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, şi nu între soţi. Comitetul Executiv al PSD a votat în favoarea demersului şi a stabilit ca data la care să fie organizat referendumul să fie ziua de 7 octombrie. Intrăm, cum s-ar spune, în linie dreaptă!

Concomitent, activitatea publică a fundațiilor și asociațiilor care reprezintă și apără drepturile comunității LGBT (acronimul care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală și intersexuală) s-a intensificat. Într-un fel, dorința acestor semeni ai noștri de a le fi respectată orientarea sexuală – deși nu văd de ce ar trebui acesta să fie un subiect public!? – este normală. Au aceleași drepturi și obligații ca și noi, ceilalți, au performanțe profesionale, științifice sau artistice. Sunt buni vecini, prieteni, cresc câini și pisici. Societatea modernă s-a adaptat. Poate nu le acceptă toată lumea, dar persoanele homosexuale nu sunt în pericol pe stradă și nu pot fi date afară din serviciu pentru că sunt diferite.

Contradicția apare atunci când comunitatea LGBT și susținătorii săi militează pentru căsătoria dintre persoanele de același sex. O parte din argumentele lor pot fi luate în considerare: cuplurile homosexuale să poată contracta împrumuturi bancare sau să poată să își moștenească bunurile după decesul unuia dintre ei – ca să dau doar două exemple. Deși aceste aspecte pot fi clarificate la un notar, poate că societatea ar putea face mai mult pentru ei și să recunoască într-un fel sau altul acest parteneriat. Este o chestiune de dorință a doi oameni care formează, orice am zice noi, un cuplu.

În acest context, definirea familiei ca fiind unirea dintre bărbat și femeie este cu atât mai necesară. Această uniune formează familia în sensul ei adevărat. Nașterea copiilor, creșterea și educarea lor sunt atribute doar ale familiei. Nu cred deloc în „părinții” de același sex (cine este mama și cine este tata?; cum îi putem defini sau deosebi?), iar ieșirea din matca noastră ortodoxă, chiar dacă ar părea în pas cu vremurile postmoderne, nu ar face decât să altereze condiția noastră de oameni normali.

Ca cetățean, ca medic și profesor de medicină la UMF Carol Davila, resping orice discriminare și susțin dreptul fiecăruia de a se defini și trăi după propria vrere. Dar resping, totodată, excesele de orice fel – de la violență la discriminarea pozitivă forțată. La referendum, voi susține definiția normală a căsătoriei, faptul că aceasta este unirea dintre un bărbat și o femeie!

Articolul a fost preluat de pe site-ul: https://romanialibera.ro/opinii/pentru-familia-crestina-750748

Alimentele care ne țin creierul sănătos


<object type='application/x-shockwave-flash' style='width:500px; height:300px;' data='https://www.yohttps://www.youtube.com/watch?time_continue=8'>
<param name='movie' value='https://www.yohttps://www.youtube.com/watch?time_continue=8' /> </object>



Organismul nu dă rezultate noaptea. Degeaba bem cafele(…). Ciocolata neagră e foarte bun antioxidant, are glucoză care se duce exact în creier. Mâncarea trebuie să fie ușoară. Peștele, uleiul de măsline, salatele fac bine creierului.

Videoclipul de mai sus se gaseste pe site-ul: https://www.youtube.com/watch?time_continue=8&v=yyq_7sK-ikM

Stresul distruge creierul. Prof. dr. Vlad Ciurea: „Nu avem voie să facem în grabă lucrurile”

Stresul distruge creierul, susține prof.dr. Vlad Ciurea.

„Graba strică treaba. Nu avem voie să facem în grabă lucrurile(…). Organismul nu poate porni rapid, trebuie treptat să se pornească”, a declarat el la emisiunea „Voi cu Voicu”.

ADVERTISEMENT

Potrivit lui, „trezitul devreme e benefic”.

„Dacă avem capacitatea să nu ne enervăm, reușim să nu ajungem la stări conflictuale. Pierzi neuroni în stările conflictuale și îți scade imunitatea. Pierdem un neuron pe secundă și totuși avem neuroni să trăim 300 de ani”, a mai spus Vlad Ciurea.

Aflați mai multe informații urmărind materialul video de mai sus!

Articolul este preluat de pe site-ul: https://www.antena3.ro/life/viata-sanatoasa/stresul-distruge-creierul-prof-dr-vlad-ciurea-nu-avem-voie-sa-facem-in-graba-lucrurile-484842.html