Category : Articole

Home/Archive by Category "Articole"

Ditrău, o poveste despre intoleranță și neștiință

Paradoxurile lumii în care trăim merită analizate întotdeauna

 

Astăzi, în jur de 5 milioane de români trăiesc în afara granițelor României, fiind stabiliți în țări unde pot câștiga mai bine și pot trăi în condiții mai bune ca acasă. „Exodul” românilor a cuprins toate categoriile sociale, de la muncitori și îngrijitori ai persoanelor în vârstă, până la ingineri, medici și personal medical calificat. Statisticile arată că suntem pe un nedorit loc al doilea, după Siria, între țările pe care populația le-a părăsit. Siria este însă într-o situație de război. Și tot statisticile arată că cei mai mulți copii străini stabiliți în alte țări decât țara de origine sunt copiii români: peste 500 de mii!
 
Printre cei care au plecat din țară sunt și mulți români de etnie maghiară.
 
Chiar de la începutul anilor ’90, pentru ei s-au deschis granițele Ungariei. Un lucru de înțeles, maghiarii din Transilvania au considerat întotdeauna Ungaria patria lor de suflet. Prin urmare, au lăsat România pentru Ungaria și s-au stabilit în țara vecină. Fiind mai avansată în acea perioadă din punct de vedere economic, Ungaria a putut să le dea de lucru. Apoi, o dată cu aderarea Ungariei, în 2002, și a României, în 2007, la Uniunea Europeană, etnicii maghiari din România au plecat în Vest, dincolo de Ungaria.
 
Deschiderea pieței muncii europene a schimbat mai multe paradigme.
 
Piața muncii în Europa s-a deschis, practic, tuturor muncitorilor din Uniune. Iar migrația modernă s-a bazat pe această deschidere. Oamenii activi care nu-și mai găseau rostul în țările lor, au plecat spre țări mai dezvoltate. Și-au găsit de lucru, tinerii și-au întemeiat familii, și-au cumpărat proprietăți, au copii. Acești copii mai sunt legați de țara de origine a părinților lor doar în vacanțe și doar dacă mai au bunici sau rude apropiate în țară. Dar românii plecați și-au stabilit și destinațiile de vacanță în țări mai ofertante decât România…
 
Modernitatea înseamnă mai mult decât libera circulație și opțiunea fiecăruia de a se stabili acolo unde găsește condiții să ducă o viață mai bună. Înseamnă și timp real în comunicare, și evoluție tehnologică spectaculoasă, dar o multitudine de manifestări ale libertății de orice fel: religioasă, sexuală, comercială, literară. Acestea, pe care nu le voi comenta acum, sunt în esență, forme de manifestare neobișnuite în societate, dar față de care societatea își exersează capacitatea de îngăduință. Altfel spus, lumea dezvoltată are un grad tot mai ridicat de toleranță! Nu știu dacă unele dintre exercițiile de toleranță sunt compatibile cu evoluția, dar nu eu sunt cel care dă verdicte. Cert este că manifestarea tot mai diversă a libertății se întâlnește cu o lume tot mai dispusă la toleranță și înțelegere.
 
Și, iată, brusc, apare „cazul Ditrău”.
 
O comună din nord-estul județului Harghita, locuită de peste 5000 de suflete. Etnici maghiari (secui). Catolici. O brutărie din comună angajează doi muncitori din Sri Lanka. O țară insulară din sudul Asiei, din Oceanul Indian. Și se naște un scandal cu reverberații internaționale.
 
Sri Lanka, mai cunoscută sub numele de Ceylon, a fost colonie mai multe secole. Au stăpânit aici, pe rând, portughezii, olandezii și englezii. Coloniștii au făcut ce au știut mai bine, au exploatat insula, i-au pus la muncă pe băștinași și au profitat de resursele coloniei. Ceylon și-a proclamat independența în 1948, dar anii care au urmat nu au adus bunăstare populației. Dimpotrivă. Azi este o țară săracă și suferă după ce ani de zile a fost măcinată de un conflict militar intern.
 
Deși aflată la mii de kilometri de noi, iată că srilankezii care caută o viață mai bună ajung și la noi. Pentru ei, Europa este un loc bun ca să muncească, să câștige bani mai mulți și să trimită acasă din câștigul lor pentru a-și întreține familiile lăsate în urmă. Sună cunoscut, nu-i așa? Așa cum se întâmplă și la noi.
 
Deficitul de forță de muncă din România a deschis piața muncii pentru cetățeni din state care nu sunt membre ale UE.
 
Fenomenul nu este unul nou. În 2012, în România era angajați în jur de 20 de mii de muncitori străini. Astăzi, numărul acestora s-a dublat. Statisticile arată că angajatorii români au astăzi pe ștatele de plată 40.000 de muncitori străini. Deși ziarele prezintă subiectul insistând pe muncitorii veniți din Asia de Sud-Est, cei mai mulți muncitori străini sunt din Turcia – aproape 4500. Vietnamezii ocupă poziția a doua, cu aproape 4000 de muncitori. Pe cel de-al treilea loc se află, surprinzător, Italia, cu aproape 3500 de muncitori. Basarabenii sunt și ei prezenți cu aproape 3000 de angajați.
Sigur, sunt mulți și din Asia de Sud-Est, inclusiv din Sri-Lanka. Angajatorii români apelează la ei pentru că foarte mulți muncitori români, inclusiv etnici maghiari, au plecat spre vestul mai ofertant.
Așa s-a ajuns la brutăria din Ditrău.
Dar primarul comunei harghitene și preotul catolic al comunității se așază în fruntea câtorva sute de localnici și protestează față de aducerea celor doi muncitori din Sri-Lanka. Presa română, dar și cea internațională, explodează. Apar titluri care conțin cuvinte grele: rasism, ură, intoleranță. Oare chiar așa stau lucrurile? Sau trebuie să studiem cu mai multă atenție lucrurile și să vedem imaginea de ansamblu?
 
Dacă de la primar și de la preot putem avea așteptări – sunt oameni cel puțin informați – de la sutele de săteni, etnici maghiari, se pare că nu! Acești oameni sunt practic izolați în comuna lor. Le sunt suficiente (sau așa cred ei) granițele comunei. Spaima în fața noilor-veniți este spaima celor care nu știu că modernitatea există la doi pași de satul lor.
 
Ce înseamnă de fapt acest lucru? Înseamnă că distanța dintre ei și lumea europeană este extrem de mare. Faptul că există în România comunități cvasi-izolate nu este o vină a acestora. Este mai degrabă o lipsă de atenție din partea unor autorități locale care ar fi trebuit să se preocupe de aceste comunități. Și a unor autorități centrale care ar fi trebuit să știe că toată țara merită investiții, nu doar orașele mari sau șoselele importante. Este nevoie de drumuri bune, locuri de muncă și școală civilizată în fiecare comunitate. Este nevoie de informare, de cultură, de deschidere. Oamenii au nevoie și de evenimente culturale, și de emisiuni de televiziune. Dar nu numai cele ale guvernului de la Budapesta, care fac programe așa cum vrea premierul Viktor Orban. Un lider politic cunoscut pentru naționalismul său și pentru ostilitatea sa față de emigranți.
 
Da, trăim vremuri complicate și avem, iată, cazuri de rasism aparent inexplicabile într-o țară membră UE și cu un grad ridicat de toleranță. Ce facem? Cred că răspunsul nu se află doar la Ditrău. Cred că fiecare dintre noi poate să își pună întrebări și să caute răspunsuri, mai ales că sunt atâtea surse de informații. Locuitorii din Ditrău care nu au protestat – și sunt majoritari – trebuie să gândească și ei. Dar mai ales autoritățile locale și centrale au în față  o provocare căreia trebuie să îi răspundă. Iar acest răspuns pare greu de dat, deși costă mult mai puțin decât o autostradă!

 
Articolul a fost preluat integral de pe site-ul oficial Romania Libera:

Unirea, un concept, nu un desen pe hartă

24 ianuarie este ziua Unirii Mici. Așa se spune în limbaj uzual. Unirea Mică.

24 ianuarie este ziua Unirii Mici. Așa se spune în limbaj uzual. Unirea Mică. La 1859, prin alegerea domnitorului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, în aceeași demnitate în Țara Românească, românii despărțiți geografic de Milcov formau o țară.
 
Nu voi relua detalii ale istoriei. Le știm cu toții, le-am învățat la școală. Și ni le reamintim la fiecare 24 ianuarie pentru că pare că ne-a intrat în sânge festivismul. Politicieni de toate rangurile umplu paginile de Facebook, sau ziarele, sau văzduhul din timpul evenimentelor oficiale cu vorbe alese. Cuvinte scrise cu mândrie patriotică. Cuvinte goale, din păcate, dar care dau bine.
 
România de azi este, din perspectiva Constituției, un stat unitar. Din perspective geografice, administrative și ale dreptului internațional, harta țării este clară. Este drept, Basarabia nu face parte din România, iar Nordul Bucovinei este al Ucrainei. Dar aceste „detalii” nu-i împiedică pe mai-marii acestei țări să își ascută privirile semețe și să își șlefuiască vorbele prețioase destinate electoratului care trebuie să vadă cât de patrioți sunt ei.
 
Dar nu numai la „vârful” României se cântă fals aria unirii. Unirea este un concept mult mai profund decât o reașezare geografică sau administrativă. Unirea înseamnă dorințe și așteptări comune, idealuri împărtășite și solidaritate. Solidaritate în comunități sau solidaritate de breaslă. Solidaritate pentru salvarea câinilor abandonați sau pentru ajutorarea copiilor orfani aflați în grija statutului.
 
Unire înseamnă (și) ideal comun. Și respect. Cum pot vorbi despre unire oameni care se urăsc unii pe alții. Politicieni din partide diferite își dau mâna la 24 ianuarie, iar apoi reîncep să împroaște venin. Medici, iată că nici medicii nu sunt scutiți de dihonie, care au fost colegi de facultate sau colegi în spitale, devin dușmani. Și aș putea să dau nenumărate exemple de „abuz de unire” care, după ce trec momentele festive, se transformă în ură și dezbinare.
 
La 24 ianuarie 1859 s-a împlinit o parte a unui vis al neamului nostru.  Uneori mă întreb dacă mai avem vreun vis? Dacă mai există vreun ideal care să ne unească cu adevărat? Să știți că mi-e tot mai greu să dau un răspuns.
 
Unirea face puterea! Această propoziție s-a detașat în timp și pare acoperitoare. Dar unirea „face” și caracterul unui neam. „Face” și comportamentul oamenilor. Unirea adevărată este mai presus de cuvintele „de gală” care plutesc deasupra adunărilor festiviste doar ca să „dea bine”!

Articolul este preluat de pe site-ul oficial Romania Libera: 
http://romanialibera.ro/opinii/unirea-un-concept-nu-un-desen-pe-harta-819404

Creierul iubește ordinea

La început de an, cred că facem cu toții bilanțul anului care a trecut și planuri pentru anul care tocmai a pornit la drum.

Creierul iubește ordinea
 

 

La început de an, cred că facem cu toții bilanțul anului care a trecut și planuri pentru anul care tocmai a pornit la drum. Unii fac aceste lucruri mai superficial, alții o fac foarte serios. Chiar le pun pe hârtie. Dar, indiferent cât de serios vă faceți bilanțul anului „vechi” și cât de apăsat vă stabiliți prioritățile pentru viitor, trebuie să știți că aceste obiceiuri fac bine creierului.

Momentele în care vă setați obiectivele pentru 2020 sunt momente în care, de fapt, vă faceți ordine în gânduri. Este foarte bine chiar să puneți pe hârtie aceste obiective, pentru că veți obține o mult mai mare claritate a acestora. Stabilirea priorităților înseamnă și organizarea timpului pe care îl veți aloca pentru fiecare dintre acestea. Înseamnă și stabilirea resurselor – bani, energie, muncă – pe care le veți aloca. Iată cum, aproape pe nesimțite, vă stabiliți un plan de management pentru anul 2020. Adică, pe scurt, organizare.
 
Creierul este mult mai receptiv atunci când lucrați după un plan bine organizat. Memoria este mai bună, starea de bine, starea aceea de energie pozitivă, este mult mai prezentă. Stările negative, iritările acelea de tipul „oare am uitat ceva?”, ezitările sau inconstanțele se reduc semnificativ. Iar dacă le puneți pe hârtie, într-o agendă și, mai ales, scrise de mână, creierul dumneavoastră va fi mult mai puțin încărcat  de reziduuri. Să știți că eu iubesc să scriu de mână zilnic. Este un lucru dovedit faptul că scrisul de mână dezvoltă imaginația, stimulează gândirea, clarifică ideile și îmbunătățește  memoria.
 
 
Am spus-o de mai multe ori: creierul este un organ complex, mereu „în priză”, și are nevoie de relaxare. Dați-mi voie să vă dau câteva sfaturi, sunt medic neurochirurg de foarte mulți ani și nu trebuie să vă supărați pe mine dacă vă dezvălui câteva metode de relaxare pentru a avea un creier sănătos și mereu „în formă”.
 
În primul rând, dormiți fără telefonul mobil pe noptieră. Aerisiți bine dormitorul înainte de culcare și nu porniți căldura la maximum. Culcați-vă seara în jurul orei zece, somnul este mai profund înainte de miezul nopții. Să știți, de asemenea, că o carte bună este mai potrivită înainte de culcare decât orice emisiune televizată. Sau orice film artistic. Nenumărații stimuli ai televizorului, de la sunet și imagine în culori, la conținutul cel mai adesea neliniștitor al emisiunilor de știri au nevoie de timp pentru a fi absorbite și asimilate.
 
Treziți-vă dimineața devreme. Beți un pahar cu apă, deschideți fereastra, respirați aer curat și, vă recomand, ascultați un pic de muzică. Melodii care vă plac. Lumina, muzica, aerul, paharul cu apă – toate acestea stimulează pozitiv creierul și vă pregătesc pentru noua zi. Apoi, luați micul dejun. Așa cum un autoturism are nevoie de benzină ca să meargă, așa și organismul are nevoie de hrană ca să pornească la drum.
 
Nu uitați că randamentul cel mai bun îl dați în intervalul dintre orele zece și douăsprezece dimineața. Nu săriți peste prânz, dar nu mâncați până când rămâneți sudați de scaun. Iar după-amiaza, faceți un pic de sport. Sau, măcar puțină mișcare în aer liber. Apoi, nu uitați de teatru, operă sau cinema. Iar seara, o cină ușoară, nu mai târziu de ora șapte.
 
Ordinea, fie că este ordine pe termen lung, fie că vorbim despre programul unei zile, este esențială pentru sănătatea creierului. Vă doresc să un an ordonat și plin de succese. La mulți ani!
 

 Articolul este preluat de pe site-ul oficial Romania Libera: 

http://romanialibera.ro/opinii/creierul-iubeste-ordinea-818739

 

Deasemenea va astept si pe pagina mea oficiala de facebook cu noutati:

https://www.facebook.com/profdrciurea/?modal=admin_todo_tour

 

Profesor Dr. A.V. Ciurea, renumitul neurochirurg din România cu 23 de mii de operații pe creier realizate

Ce regret aveți în viață?

Regret că nu mi-am dedicat mai mult timp cercetării. Am publicat prea puține cărți (35) și că experiența pe care am acumulat-o nu am împărtășit-o mai mult celor din jur.

Profesor Dr. A.V. Ciurea
Profesor Dr. A.V. Ciurea împreună cu Prof.Univ.Dr. Doru Tompea, după susținerea prelegerii inaugurale „Asemănarea anatomică a sistemului nervos dintre om și delfin (vărul nostru ancestral)” din cadrul sesiunii de comunicări științifice UPA Iași.

Înțeleg că ați ieșit din sistemul de stat. De ce ați făcut alegerea aceasta?

Este adevărat că pacienții mă caută. Am cazuri din țară, dar și din străinătate. Este momentul să lași loc liber altui neurochirurg tânăr și mai dornic de afirmare. Aceasta este legea firii și a naturii care trebuie respectată.

Cum vi se pare că arată azi sistemul medical din România?

Sistemul medical are performanțe cu totul deosebite, adevărate vârfuri în multe specialități: chirurgie endoscopică, chirurgia transplantului hepatic și renal, chirurgia oftalmologică. Desigur neurochirurgia actuală prezintă performanțe incredibile la nivel internațional.

Disfunctionalitățile din cadrul sistemului care apar frecvent se datorează lipsei de devotament, educației medicale și non comunicării din cadrul centrelor de primiri urgențe și unităților spitalicești.

Profesor Dr. A.V. Ciurea
Profesor Dr. A.V. Ciurea la ceremonia de acordare a titlului Visiting Professor la INI Center din Hanovra. Titlul a fost acordat de fondatorul INI, Prof.Dr. Madjid Samii

Ce îmi spuneți despre felul în care soarele afectează activitatea neuronală? În ce fel și cât de grav poate fi?

Din antichitate se cunoaște faptul că expunerea la soare este periculoasă, exemplul beduinilor din deșert care se ascund de soare este revelator. Actuala climă din România, cu raze UV este extrem de periculoasă pentru celule nervoase – neuroni. În orele de vârf, de caniculă, NU VĂ EXPUNEȚI LA SOARE – nici dumneavoastră, dar nici copiii dumneavoastră. Un număr mare de celule nervoase se distrug exact ca și cele de la nivelul tegumentelor.

Ce alți factori pot provoca daune cerebrale pe termen lung?

Stresul, cel mai nociv element pentru sistemul nervos, care poate fi comparat cu fenomenul de electrocutare.

În aceste condiții au apărut și fenomenele frecvente de epuizare nervoasă, atât de moderne, pe înțelesul tuturor fiind denumit SINDROM BURN OUT. La acesta se adaugă fenomenele conflictuale, suprasolicitarea, tracasarea, privarea de odihnă, dar și depresia.

Și ce mod de viață ar trebui să adoptăm pentru a avea parte de o „judecată” sănătoasă până la bătrânețe?

Noțiunea de „Tinerețe fără bătrânețe” o dorim cu toții. Pentru acest lucru, trebuie să respectăm cele zece porunci zilnice, pe care le-am menționat în mod repetat pe internet, la care se adaugă autocontrolul. Daca Dumnezeu ne-a dat creierul, trebuie să-l educăm și să-l folosim.

Vă vedeți la pensie? Cum ar trebui zugrăvit tabloul ca să vă placă această imagine?

Nu cunosc acest cuvânt de pensionar. Medicina nu este o disciplină contabilizată și pontată pe ore. Cu cât lucrezi mai mult, cu atât te menții, conform proverbului românesc: „Ești în treabă, toți te întreabă”.

Ce vă face fericit?

Ce mă face fericit? Toate lucrurile care aduc liniștea și curățenia sufletească. Menționez faptul că nu știu să înjur. Ar trebui să mă învățați.

Orice fel de discuție reprezintă un element de punere în valoare a cunoștințelor și de ridicare a IQ-ului, deci, o fericire continuă intelectuală.

Odată cu descărcarea intelectuală, întreg organismul va face un pas înainte spre viață, sănătate, tinerețe … fericire.

 

Articolul a fost preluat de pe site-ul:

https://life.ro/povestea-de-viata-si-de-cariera-a-unui-dintre-cei-mai-renumiti-neurochirurgi-din-romania-profesorul-dr-a-v-ciurea-un-tata-mi-a-spus-inainte-de-operatie-ca-daca-ii-va-deceda-copilul-ma-v/

A.V. Ciurea: „Noi între noi, medicii, ne purtam ca și când eram cei mai buni prieteni”

Prof. dr. Alexandru Ciurea de la UMF „Carol Davila” lucra, în 1989, la Spitalul Clinic “Gheorghe Marinescu”. Revoluția a fost o “gardă” de șase zile neîntrerupte…

În familia mea se vorbea deschis numai în baie, cu apa pornită. Oricine putea fi ascultat, iar teroarea era amplificată de credința că securitatea era peste tot. Pe atunci sorbeam cuvintele de la Radio Europa Liberă sau Vocea Americii, cu aparatele de radio date încet și evitând să vorbim unii cu alții despre emisiunile acestor posturi de radio din lumea liberă.

SECȚIA DE TERAPIE INTENSIVĂ S-A UMPLUT
DE TINERI ÎMPUȘCAȚI

Acolo am auzit că Timișoara se revoltă. Vestea ne-a cutremurat. Pe străzile Timișoarei curgea sânge în decembrie 1989. „Cum de au avut curaj?”, era întrebarea pe buzele tuturor. Mă gândeam că armata și, mai ales, securitatea îi vor termina. Dar Revoluția s-a întins ca un tsunami. Eram în acele zile medic primar la Spitalul Clinic „Gheorghe Marinescu”, la clinica de neurochirurgie. Brusc, secția de terapie intensivă s-a umplut de tineri împușcați. Cei mai mulți cu răni groaznice, mai ales în regiunea capului. Eram toți uimiți și îngroziți. Bucureștiul luase foc, oamenii erau în stradă! Au urmat orele cu împușcături, răniți, morți, teroriști, zvonuri alarmiste transmise inclusiv din Studioul 4 de la TVR.

„Uneori vorbeam toți deodată, dar deasupra noastră plutea un cuvânt care ne lipsise teribil: LIBERTATE.”

Eu am lucrat fără odihnă timp de șase zile, tratând tot felul de cazuri – de la simple plăgi ale scalpului până la leziuni grave craniocerebrale sau vertebromedulare. A fost infernal! Însă în acele zile, dincolo de operații și pansamente, de șocul pe care toți îl trăiam, am simțit dorința de libertate. Libertatea de a vorbi și gândi așa cum voiam. Uneori vorbeam toți deodată, dar deasupra noastră plutea un cuvânt care ne lipsise teribil: LIBERTATE!

Al doilea lucru care m-a marcat în acea vreme a fost faptul că toată populația României a fost unită. Făceam front comun împotriva a ceea ce s-a numit dictatura comunistă. Toți vorbeam limba eliberării. Toți săream să oferim ajutor, așa cum puteam. Pansam răniții, le dădeam apă, îi îngrijeam cum puteam mai bine cu mijloacele pe care le aveam; noi între noi, medicii, ne purtam ca și când eram cei mai buni prieteni. Nu uit nicio clipă implicarea până la sacrificiu a celor care erau de gardă. De la brancardier până la medic primar.

SENTIMENTUL CARE NE-A DOMINAT A FOST SPERANȚA

Am fost foarte impresionat de un tânăr de 22 ani, adus cu multă greutate la spital. Avea o plagă craniocerebrală majoră, era cu „creierii pe afară”. Nu mai văzusem așa ceva! Fusese împușcat în cap, era fără șansă. Toate eforturile echipei de chirurgie și anestezie au fost în zadar. Și cel mai trist lucru a fost faptul că nu i-am cunoscut niciodată familia.

Cred că sentimentul care ne-a dominat pe toți atunci a fost SPERANȚA. Speranța că vom fi liberi, că Revoluția se va sfârși cu victoria noastră, a românilor. Uneori mă gândesc că am urmat în acele zile, spontan, perceptele Revoluției Franceze de la 1789 – Libertéégalitéfraternité! Doar că noi am făcut-o 200 de ani mai târziu.

 

Articolul a fost preluat de pe site-ul :

https://www.viata-medicala.ro/documentar/av-ciurea-noi-intre-noi-medicii-ne-purtam-ca-si-cand-eram-cei-mai-buni-prieteni-15501

MYTH OR REALITY IN “STARRY NIGHT” (1889). DID VINCENT VAN GOGH PAINT HIS MORBUS LOCI?  WHIRLPOOL GALAXY, HIPPOCAMPAL FORMATION OR JUST A PAINTBRUSH MOVE ?

MYTH OR REALITY IN “ STARRY NIGHT” (1889). DID VINCENT VAN GOGH PAINT HIS MORBUS LOCI ? WHIRLPOOL GALAXY, HIPPOCAMPAL FORMATION OR JUST A PAINTBRUSH MOVE ?
(Abstract): Vincent Van Gogh’s entire career has been marked
by a variety of colors, which have undergone numerous changes: from gray to vivid colors. This is due to the multiple affections that the author acquires over the course of his life and the treatments adjacent to his affections. A special feature of his artistic life is 
tripartite no c-turnal series during the time the artist was admitte
d to the Saint Paul Asylum. Nowadays this series of paintings are known around the world and listed at exorbitant prices. Much of
the paintings made by the artist in the second half of his life have a common element about a representative geometric model, a brush motion. Long after the artist’s death, art critics, do c-tors and ordinary viewers have associated this geometric model with the anatomy of the hip-pocampus. The previous idea was recently exposed by a group of authors in the article: Neu-roanatomic In
terpretation of the Painting Starry Night by Vincent van Gogh.
Our opinion a f-ter lengthy analyzes of the artist’s biography is that he did not have neuroanatomic knowledge and therefore the theory that Vincent Van Gogh painted his morbus loci cannot be sus
tained. A more likely explanation is that this brush movement (amplified by the pathology suffered by the painter) perfectly corresponds to astronomical elements discovered at that time,
Whirlpool Galaxy described and drawn first by Sir William Parsons, 3rd Earl of Rosse (1800 -1867) in 1845. Conclusions: The details given by Van Gogh in the sky of Saint Remy are his visions as a painter and are unrelated to the anatomical structure of the hippo-campus. 
Keywords: VAN GOGH, TRIPARTITE NOCTURNE SERIES, 
STARRY NIGHT, HIPPOCAMPUS, TEMPORAL LOBE, EPILEPSY, WHIRPOOL GALAXY.
 
Intreg documentul se poate citi si descarca accesind link-ul urmator:
 

Sfat de Sănătate. De ce apare hernia cervicală și cum o tratăm

 

 

Mă doare un pic spatele, am amorțit și parcă mă doare și o mână. Sunt simptome pe care mulți le ignoră. Mare atenție însă, ar putea fi vorba de o afecțiune importantă, mai exact o hernie de disc cervicală. Neurochirurgul Vlad Ciurea a vorbit la „Sfat de Sănătate” despre cum recunoaștem acestă afecțiune și când este cazul să ajungem la bisturiu.

Hernia de disc cervicală este foarte interesantă. Ani de zile nu s-a cunoscut foarte bine iar acum se întâlnește din ce în ce mai des. Hernia cervicală poate apărea dintr-o dată.  

Simptomele herniei de disc cervicală: 
durere puternică între umeri
amorțeală brațe

Hernia de disc are trei faze. Primele două se pot trata medicamentos, dacă nu, se ajunge la metoda chirurgicală. Diagnosticul clininic și imagistic indică tipul de tratament. 

Hernia cervicală se poate confunda cu: 
reumatism 
mișcare bruscă 
efort fără încălzire 

Prevenția herniei de disc:
mișcare relaxare coloană 
înot 
mișcare de înviorare dimineața 
masaj 
băi terapeutice 

Persoanele predispuse sunt cele care stau la calculator, șoferii și medicii. 

 Articolul a fost preluat de pe site-ul oficial Antena 3: 

MEDSHOW, cu Emma Zeicescu și prof. dr. Vlad Ciurea– Bolile neurodegenerative și sănătatea creierului

Sănătatea întregului organism depinde de sănătatea creierului. Cum îl menținem sănătos?
* traumatisme
* BURNOUT
* boli neurodegenerative
* demență
* Alzheimer
* Parkinson
Ce sunt, cum apar, cum le recunoaștem și când trebuie să mergem la medic?

MEDSHOW, cu Emma Zeicescu și
Prof. Dr. Vlad Ciurea, medic neurochirurg

Tinerete fara batranete

Profesor Alexandru Vlad Ciurea – Neurogeneza și stimularea de noi neuroni!

 

  Interviul cu domnul Profesor Alexandru Vlad Ciurea este redat de la minutul 32:00 din acest videoclip, pana la final. Vizionare placuta!

 

„Opt ore de somn, opt ore de muncă şi opt ore de recreere”

 

Prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, crede că un stil de viață echilibrat, găsirea „plăcerii de a trăi”, împreună cu proiecţiile şi planurile pe care le facem pentru viitor sunt lucruri care duc la îmbunătăţirea activităţii cerebrale. Profesorul mai spune că, în relaţia cu semenii, să fim deschişi şi empatici, pentru că „dacă faceţi bine, veţi primi bine. Fiţi convinşi de lucrul acesta”. De ce datele statistice ne arată o creştere a numărului bolnavilor de Alzheimer sau care sunt semnele unui accident vascular cerebral sunt alte teme pe care preşe­dintele de onoare al Societăţii Române de Neurochirurgie le-a detaliat pentru cititorii „Ziarului Lumina”.

Credinţa în Dumnezeu şi rugăciunile îl ajută pe bolnav să se vindece, să lupte cu boala şi să se recupereze atât din punct de vedere fizic, cât şi la nivel mental. Foarte mulţi medici nu concep a-şi începe actul medical, operaţiile, fără a se ruga pentru buna călăuzire a mâinilor şi a minţii. Renumitul neurochirurg, prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea,  preşedinte de onoare al Societăţii Române de Neurochirurgie, director ştiinţific la Spitalul Sanador din Capitală şi artizan al unui număr de peste 23 de mii de operaţii pe creier în 50 de ani de activitate, susţine că rugăciunea şi credinţa în Dumnezeu aduc numeroase beneficii organismului.

îÎn momentele când suferim şi suntem loviţi de un necaz, de o boală, credinţa sinceră ne ajută enorm pentru că măreşte puterea organismului de a lupta şi creşte imunitatea, multiplică acele celule care sunt pregătite să lupte împotriva unei boli, ca să ne scoată din impas”, spune prof. univ. dr. Ciurea. „Înainte de operaţie şi în timpul operaţiei mă rog lui Dumnezeu: transmit astfel pacientului încredere şi sănătate. Iar la ieşirea din sală mă închin din nou”, afirmă cu sinceritate neurochirurgul în cartea îCălătorii în centrul gândirii”.

Totodată, prof. Ciurea susține că, atunci când suntem singuri, „numai Dumnezeu ne poate ajuta”, iar în relaţia cu semenii, să fim deschişi şi empatici, pentru că „dacă faceţi bine, veţi primi bine. Fiţi convinşi de lucrul acesta”. Şi, paradoxal, într-o perioadă a civilizaţiei umane când timpul şi spaţialitatea au căpătat alte forme şi înţelesuri datorită tehnologiei, când putem ajunge în câteva secunde de la un capăt la celălalt al pământului cu ajutorul internetului, când oamenii din cele patru zări se văd într-o clipă, ne simţim tot mai singuri. Ne enervăm din orice, ne stresăm, mâncăm haotic, avem o viaţă agitată cu nopţi nedormite. Ne agresăm astfel creierul, îl punem în dificultate, nu-i oferim posibilitatea să se odihnească, să se revigoreze pentru a funcţiona în parametri optimi. Şi de aici până la a dezvolta un accident vascular cerebral nu mai este decât un pas în unele cazuri.

În urmă cu 40 de ani, spune neurochirurgul, accidentele vasculare cerebrale erau foarte rare. De unde au apărut? Din cauza modului nostru de raportare la civilizaţie, a stilului de viaţă. „Ca şi inima, creierul este plin de vase, iar aceste vase se pot închide (accident vascular ischemic), parte din vase nu mai funcţionează. De ce? Pentru că ne enervăm, claxonăm, fumăm, nu ne odihnim, nu dormim, şi atunci circulaţia în creier nu se mai produce normal, creierul având de suferit”, explică medicul.

O persoană are brusc tulburări de vorbire, scapă obiecte, nu se concentrează, are tulburări de echilibru sau spune că este foarte obosită. Sunt semne clare că se instalează un accident vascular cerebral. „Persoana în cauză trebuie întinsă imediat şi vom chema urgent o autosanitară pentru a o transporta la spital şi a-i administra primele medicamente de oprire a accidentului. Marile accidente vasculare cerebrale se produc seara, după o zi de muncă solicitantă, dar apar de multe ori şi în urma unor discuţii aprinse, certuri, când tensiunea creşte şi se pot produce tragedii”, arată neurochirurgul.

Cu anii, numărul celulelor nervoase „nobile”, aşa cum a denumit profesorul Ciurea neuronii, încep să moară, iar funcţiile creierului suferă modificări importante: atenţia scade, memoria ne lasă, în special cea recentă, deciziile le luăm mai greu, nu mai avem acelaşi nivel de empatie ca înainte. Factorii descriși că pot declanşa un accident vascular cerebral scurtcircuitează în timp şi funcţiile creierului, conducând, la un moment dat, la instalarea Alzheimerului, o formă de demenţă care afectează major creierul. „La un moment dat constaţi că nu mai ai aceeaşi atenţie ca înainte, că nu mai localizezi bine lucrurile, că memoria recentă se pierde. De ce scad aceste funcţii? Tot din cauza noastră, pentru că ani de zile am tras de noi, am lucrat noaptea în loc să ne odihnim, ani de zile ne-am certat, ne-am contrazis, am asistat la divorţuri şi am fost supuşi unor traume majore. Ce putem noi face? Să prevenim. Opt ore de somn, opt ore de activitate profesională şi opt ore în care să facem alte activităţi care să ne producă plăcere: cumpărături, spectacole, întâlniri cu prietenii, expoziţii etc.”

De ce datele statistice ne arată o creştere a numărului bolnavilor de Alzheimer? Pentru că, ne-a spus prof. dr. Ciurea, a crescut speranţa de viaţă, oamenii trăiesc mult mai mult, astfel că şi incidenţa unor boli precum cele degenerative va fi mai mare.

Măsuri de prevenţie pentru un creier sănătos

Cum ajutăm creierul să reziste „atacurilor” din exterior? Oferindu-i ce-i place: somn, relaxare, linişte trupească şi sufletească, apă şi alimente bogate în vitamina E şi B12.

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea a realizat un aşa-numit decalog, zece reguli de aur ale funcţionării perfecte a creierului: „Cele zece porunci debutează cu trezitul cât mai devreme, cu duşul de dimineaţă, revigorant, deschidem larg ferestrele şi inspirăm aerul de dimineaţă, care se duce direct în creier. Bem un pahar cu apă la temperatura camerei – îndepărtează toxinele din intestine, şi nu uităm de mişcările de înviorare, foarte importante pentru a pune în mişcare organismul. După un mic dejun în linişte şi pe aşezate, urmează cafeaua. Abia acum şi pe cât posibil să nu fie însoţită de ţigară, pentru că nicotina produce o îngustare a vaselor cerebrale. Plecăm către serviciu sau/şi şcoală în linişte, nu claxonăm în trafic, iar la serviciu, pe cât posibil, ne facem treaba strict legată de activitatea profesională. Munca trebuie să fie muncă. Prânzul trebuie să fie cât mai uşor şi pe cât posibil să zâmbim, ne ajută la psihic, detensionează atmosfera. După ora 19:00 este indicat să ne oferim o stare de linişte şi de repaus. Apoi, masa de seară trebuie să fie relaxantă, să conţină mult peşte, fructe de mare. În general, din alimentaţia noastră, pentru o bună protejare a creierului, nu trebuie să lipsească vitaminele E şi B12, pe care le regăsim în toate seminţele posibile, nuci, brocoli, puţin vin roşu, peşte crud, proaspăt, exclus de crescătorie, toate acestea ajută foarte mult celulele nervoase. Seara se va încheia, obligatoriu, cu o carte în mână, cititul reprezintă un exerciţiu extrem de important pentru creier. Şi, astfel, în jur de 21:30, fără telefon, fără televizor, fără breaking-news, ne pregătim pentru somn, nu înainte de a citi. În acest mod ajut organismul să prevină anumite boli”.

Totodată, spune neurochirurgul, pentru o bună funcţionare trebuie să oferim creierului, la anumite intervale de timp, lucruri care să-i producă plăcere: o ieşire relaxantă cu prietenii, un peisaj frumos dintr-o călătorie, o muzică bună, o operă de artă, o piesă de teatru, un spectacol etc. Să existe acea „plăcere de a trăi” care, împreună cu proiecţiile şi planurile pe care le facem pentru viitor, duc la îmbunătăţirea activităţii cerebrale. 

Semnele care ne trimit la consultul neurologic

Creierul este un organ care ne fascinează şi ne înspăimântă totodată. De exemplu, mult mai deschişi şi fără teamă mergem la cardiolog să ne „căutăm” de inimă sau la oftalmolog să ne „privim ochii”.

Şi totuşi, când ar trebui să ne programăm pentru un consult neurologic, să aflăm de la specialişti în ce mod putem să îngrijim creierul? Exceptând cazurile când o persoană prezintă dureri de cap, greţuri şi vărsături la primele ore ale dimineţii şi ar trebui să se prezinte în regim de urgenţă la neurolog, este bine să facem un RMN dacă avem o carieră într-un domeniu solicitant, o funcţie de răspundere, dacă constatăm că în anumite momente nu mai dăm acelaşi randament, avem tulburări de vorbire, de scris, de memorie, de atenţie sau frecvente dureri de cap inexplicabile. „Nu trebuie să stăm până în ultimul moment, nu trebuie să ajungi la doctor, cum se spune „prea târziu”, ne sfătuieşte renumitul neurochirurg.

 

Articolul este preluata de pe site-ul Ziarul Lumina:

https://ziarullumina.ro/societate/sanatate/opt-ore-de-somn-opt-ore-de-munca-si-opt-ore-de-recreere-145935.html